† Buna-Vestire [25 martie]: Doi de „da”: al lui Isus și a Mariei (omilie)

Buna-Vestire (1603) - de Alessandro Allori

Evanghelia: Luca 1,26-38. În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, cu numele de Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. ²⁸ Intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei". ²⁹ Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: "Ce poate să însemneze salutul acesta?" ³⁰ Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. ³¹ Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus. ³² Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, tatăl său; ³³ va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit". ³⁴ A zis Maria către înger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?" ³⁵ Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt, care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. ³⁶ Iată, şi Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea, ³⁷ căci pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă". ³⁸ Atunci a zis Maria: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la ea.

 

 

Omilie

 

 

La 25 martie cade solemnitatea Bunei-Vestiri a Fericitei Fecioare Maria. Să ne oprim acum asupra  acestui minunat mister al credinţei noastre pe care îl contemplăm în fiecare zi la recitarea antifonului Angelus - Îngerul Domnului.

 

Lecturile de astăzi ne vorbesc nu numai despre răspunsul Mariei către înger, ci şi despre sentimentele lui Isus în momentul întrupării; putem surprinde, astfel, admirabila asemănare dintre cuvintele Mariei şi acelea pe care Isus le spune Tatălui atunci când intră în lume. Conform Scrisorii către Evrei, Isus spune: „Iată, vin ca să fac voia ta, Dumnezeule” (Ev 10,7): el se prezintă ca Servitorul lui Dumnezeu anunţat de profeţi. Şi Maria se prezintă pe sine ca servitoarea lui Dumnezeu: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. În realitate, „da”-ul Mariei este reflexul desăvârşit al aceluia al lui Cristos însuşi când a intrat în lume. Ascultarea Fiului se oglindeşte în ascultarea Mamei şi astfel, datorită întâlnirii acestor doi „da”, Dumnezeu a putut să asume un chip de om. Când Fecioara a spus „da”-ul său la vestirea îngerului, Isus a fost zămislit şi cu el a început noua eră a istoriei care avea să fie apoi consacrată la Paşte ca „noul şi veşnicul Legământ”. Noi ştim că identitatea de reacţii într-un lucru atât de important este un semn al unei profunde iubiri.

 

Evanghelia ne spune că disponibilitatea Mariei, promptitudinea ei în a accepta voinţa lui Dumnezeu se bazează pe credinţă. Sufletul Mariei era complet disponibil faţă de cuvântul lui Dumnezeu prin încrederea totală în atotputernicia şi bunătatea lui, încrederea că Dumnezeu îi pregăteşte lucruri mari. Cuvintele îngerului sunt, într-adevăr, cuvinte de bucurie, cuvinte care anunţă lucruri minunate: „Vei zămisli şi vei naşte un fiu… El va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema”. Sunt cuvinte incredibile, sunt promisiuni extraordinare. Şi Mariei i se cere în acest moment să creadă în promisiunile extraordinare venite din partea lui Dumnezeu, să nu se îndoiască de bunătatea imensă a lui Dumnezeu. „Buna-Vestire, povestită la începutul Evangheliei Sfântului Luca, este un eveniment umil, ascuns –  nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a cunoscut, decât Maria –, dar în acelaşi timp decisiv pentru istoria omenirii” (Benedict XVI).

 

Apoi, când Maria cere unele precizări, din cauza hotărârii sale de a nu cunoaşte bărbat, răspunsul este şi mai surprinzător: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta, şi Cel Sfânt care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.

 

E necesar ca sufletul Mariei să fie complet disponibil faţă de Dumnezeu, faţă de iubirea lui, faţă de lucrările sale minunate: aceasta este premisa unei ascultări desăvârşite.

 

Răspunsul Mariei dat îngerului se prelungeşte în Biserica, chemată să-l facă prezent pe Cristos în istorie, oferind propria disponibilitate pentru ca Dumnezeu să poată continua să viziteze omenirea prin milostivirea sa.

 

În acest timp al Postului Mare să o contemplăm mai frecvent pe Preasfânta Fecioară care pe Calvar sigilează „da”-ul pronunţat la Nazaret. Unită cu Isus – martorul iubirii Tatălui – Maria a trăit martirajul sufletului său. Să invocăm cu încredere mijlocirea ei, pentru ca Biserica, credincioasă misiunii sale, să dea lumii întregi mărturie curajoasă despre iubirea lui Dumnezeu.