Duminica a III-a TPA (A): Ca ucenici se întâlnesc cu lumea (omilie)

„Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,20)

 

Evanghelia – Mt 4,12-23: ¹² Auzind că Ioan a fost dat să fie închis, [Isus] a plecat în Galileea. ¹³ Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ținuturile lui Zabulon și Neftali, ¹⁴ ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: ¹⁵ Pământ al lui Zabulon și pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! ¹⁶ Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea și în umbra morții le-a răsărit o lumină. ¹⁷ De atunci a început Isus să predice și să spună: „Convertiți-vă: s-a apropiat împărăția cerurilor!”. ¹⁸ Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, ¹⁹ și le-a spus: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!” ²⁰ Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. ²¹ Plecând de acolo, a văzut alți doi frați, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-și năvoadele, și i-a chemat. ²² Iar ei, părăsind îndată barca și pe tatăl lor, l-au urmat. ²³ El străbătea toată Galileea, învățând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice suferință în popor.

 

Omilie

Isus începe slujirea sa după ce a aflat că „Ioan fusese atestat”. O notă care merge dincolo de simpla semnificaţia cronologică. Este deja o prefigurare a sorții pe care o aşteaptă Isus: ca toţi profeții, ca şi Ioan Botezătorul, și Isus suferă martiriul. Era logic că așteptarea anunțului mesianic să provină din centrul iudaismului, adică de la Ierusalim, și iată în schimb pornește de la o regiune periferică, din Galileea, disprețuită și contaminată de păgânism. Dar tocmai ceea ce constituie o surpriză este pentru Matei împlinirea unei vechi profeţii şi semnul revelator al mesianității lui Isus: un mesianism universal care rupe orice forma de particularism.

Anunțul lui Isus – un anunț obișnuit, repetat („de atunci a început Isus să predice”) – este rezumat de Matei într-o formă extrem de concisă: venirea Împărăției („Împărăției lui Dumnezeu este aproape”) și imperativul moral ce urmează („convertiți-vă”).  

Episodul chemării primilor ucenici se petrece pe malul mării, unde Isus mergea și unde oamenii erau învățați cu lucrul. Apelul lui Dumnezeu atinge oamenii în ambientul lor natural, la locul lor de muncă.

Nici un cadru sacru pentru chemarea primilor ucenici, dar scenariul lacului și fundalul unei vieții dure de zi cu zi. Trăsăturile esențiale a acestei relatări sunt patru.

Mai întâi: centralitatea lui Isus. A lui este inițiativa (văzu, zise lor, îi chemă): nu este omul care se autopropune ca discipol, dar este Isus care transformă omul într-un ucenic. Apoi discipolul nu e chemat să ia în stăpânire o doctrină, nici chiar un proiect de existență, ci să solidarizeze cu o persoană („urmează-mă”). În primul rând acolo este un atașament față de persoana lui Isus.

În al doilea rând: ucenicia cere o detașare profundă. Iacob și Ioan, Petru și Andrei lasă năvoadele, lasă barca și pe tatăl lor. În alte cuvinte, lasă meseria și familia. Meseria reprezintă siguranța și identitatea socială, tatăl reprezintă propria rădăcină. Cum se vede este vorba de o despărțire radicală.

În al treilea rând: începând de la apelul lui Isus, urmarea se exprimată prin două mișcări (a lăsa și a urma) care indică o schimbare a centrul vieţii. Apelul lui Isus nu se află într-un stare, ci într-un drum.

În al patrulea rând: coordonatele ucenicului sunt două: comuniunea cu Cristos („urmează-mă”) și o alergare prin lume („vă voi face pescari de oameni”). Cea de-a doua provine din prima. Isus nu îi pune pe ucenicii săi într-un spațiu separat: îi îndrumă pe străzile oamenilor. (don Bruno Maggioni [23.01.2005], trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=3692).