Sfânta Agneza, fecioară şi martiră

Existenţa acestei foarte tinere martire, care a trăit la începutul secolului al IV-lea, victimă la doisprezece ani a cruntei persecuţii a lui Diocleţian, este foarte documentată. Popularitatea acestei martire şi devoţiunea pe care a trezit-o în orice epocă ne fac să nu considerăm improbabile diferitele legende, transmise prin viu grai şi prin scrieri, din care se inspiră însăşi oficierea liturgică. Urmând o tradiţie greacă, papa Damasus vorbeşte despre martiriul sfintei Agneza pe un rug. Pare însă mai verosimilă afirmaţia poetului Prudenţiu, şi cu el a întregii tradiţii latine, conform căreia tânăra, după ce a fost expusă ruşinii unui loc rău famat, pentru că a refuzat să sacrifice zeiţei Vesta, a fost decapitată printr-o lovitură de sabie.

 

Faptul este comentat astfel de sfântul Ambrozie, căruia îi este atribuit imnul în cinstea Agnes beatae virginis: "Într-un trup atât de mic, era loc unde să răneşti? Fetele de vârsta ei nu pot suporta privirea mâniată a părinţilor, iar înţepătura unui ac le face să plângă: dar Agneza şi-a oferit întregul său trup tăişului sabiei, pe care călăul o izbeşte cu furie asupra ei".

 

În jurul imaginii ei de curăţie şi de statornicie în credinţă, legenda a voit să introducă un fapt care are aceleaşi caracteristici ale istoriei altor tinere martire: Agata, Lucia, Cecilia, introduse, ca şi ea, în canonul roman, care corespunde rugăciunii euharistice I din Liturghier. Conform legendei populare, cel care a atentat la curăţia Agnezei a fost chiar fiul prefectului Romei. Fiind respins, tânărul ar fi denunţat-o drept creştină, iar prefectul Sinfroniu în persoană, după ce i-a poruncit în zadar să-i aducă omagiu zeiţei Vesta, ar fi expus-o într-un bordel. Însă Agneza a scăpat în mod minunat nevătămată de acea infamantă condamnare, deoarece singurul bărbat care a îndrăznit să se apropie de ea a căzut fără viaţă la picioarele sale. (Pe locul, identificat cu circul lui Domiţian, s-a ridicat apoi biserica "Santa Agnesa in Agone").

 

Încăpăţânarea prefectului nu i-a permis să cedeze în faţa minunii, iar tânăra a dat mărturia supremă pentru Cristos prin sacrificiul sângeros al tinerei sale vieţi, miel gingaş şi curat, oferit în dar lui Dumnezeu. Un ritual antic perpetuează amintirea acestui exemplu de puritate. În dimineaţa zilei de 21 ianuarie sunt binecuvântaţi doi miei, oferiţi apoi papei, pentru ca din lâna lor să fie ţesute acele "pallium" destinate arhiepiscopilor. Străvechea ceremonie are loc în bazilica "Sfânta Agneza", construită pe via Nomentana de către Constantina, fiica lui Constantin, în jurul anului 345.

 

(Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Edizioni Paoline, 1978; trad. pr. Iosif Agiurgioaei; sursa: http://www.ercis.ro/liturgie/sfantzi.asp).