luni, 24 iunie 2013

Cântare de laudă la Sfântul Ioan Botezătorul

Biserica “Sf. Ioan Botezătorul”, turnul-clopotnița și
Curtea Doamnească - Piatra Neamnț

 
 
Treizeci de ani de post și tacere
Nici fiarele munților nu pot răbda acestea!
 
 
Leul își amăgește foamea cu glasul răcnirii sale,
Iar copacii freamătă când adie vântul.
 
 
Dar tu nici nu freamăți, nici nu răcnești,
     nici nu suspini.
Nici tânguire, nici cântare nu glăsuiești în pustie!


 
Spune, oare om esti tu? Care e numele tău?
Voi-vei vreodată a grai cu vreun om?

 
 
"Glasul, glasul, glasul: Eu sunt glasul
Dar El Cuvântul lui Dumnezeu este.
Fost-am trimis să strig către fiii lui Israel:
Pocăiți-vă, o, noroade, căci, iată, El vine,
Aduceți roada bună la vreme,
     fiecare după a lui putere!
Iată, o, iată-L că vine!
O, minune a minunilor!
Focul din cer se ascunde în mijlocul apei!
Iată, Mielul lui Dumnezeu pășește printre lupi.
O, lupi, cu apa spălați firea voastră de lup!"



 
 
Treizeci de ani în tăcere și post!
Ce mai rămâne din trupul tău în afară de glas?
 
 
Trupul slăbit e numai umbra glasului tău
Ce strigă vestea cea noua:
"Iată, Dumnezeu vine la noi!"
Trupul tău cel uscat era trestia pe care a frânt-o Irod
Dar glasul necontenit se aude
     și nu-i cine să-l facă să tacă.
Al cui e glasul acela de care se cutremură veacurile?
Al unui leu flămând? O, nu, ci al bărbatului credinței.

 
          Sfântul Nicolae Velimirovici



Naşterea sfântului Ioan Botezătorul


Ioan, numit "botezătorul", este fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, amândoi din neam preoţesc. Ştim, din cuvintele îngerului Gabriel, că Ioan (al cărui nume înseamnă "Dumnezeu este binevoitor") este dăruit la doi soţi înaintaţi în vârstă. Deja profeţit în Scriptură ca înaintemergător al lui Mesia, Ioan este înzestrat cu puternicul caracter al lui Ilie. Într-adevăr misiunea sa se va asemăna "în duh şi în putere" cu cea a profetului Ilie, trimis să pregătească "un popor desăvârşit" pentru venirea lui Mesia. Cel care avea să se nască reacţionează la prezenţa lui Isus "tresăltând de bucurie" în sânul matern cu ocazia vizitei Mariei la vara sa Elisabeta. Trimis de Dumnezeu să "facă drepte căile Domnului", a fost sfinţit de harul divin chiar înainte ca ochii săi să vadă lumina. "Iată - îi spune Elisabeta «plină de Duhul Sfânt» Mariei - îndată ce urechile mele au auzit glasul salutului tău, a tresăltat de bucurie pruncul în sânul meu".
 
După cronologia sugerată de îngerul Gabriel ("Elisabeta este acum în luna a şasea"), naşterea înaintemergătorului a fost fixată de către Biserica latină la trei luni după Buna-Vestire şi cu şase luni înainte de Crăciun. Celebrarea naşterii Botezătorului este, împreună cu cea a naşterii lui Isus şi a Mariei, singura sărbătoare liturgică pe care Biserica o dedică naşterii unui sfânt. Sfântul Ioan Botezătorul, ales ca patron de nu mai puţin de şaizeci şi şase de oraşe şi sate italiene, este primul sfânt cinstit de Biserica universală printr-o sărbătoare liturgică particulară, de dată foarte veche. Sfântul Augustin ne spune că sfântul era comemorat la 24 iunie în Biserica africană.

La fel de veche este celebrarea vigiliei sfântului, cunoscută deja de Sacramentarul Leonian, suprimată numai de noul calendar. Aceasta este dovada marelui interes pe care în toate timpurile l-a suscitat acest auster profet, atât de mult apreciat de către Cristos, încât a fost definit "cel mai mare dintre cei născuţi din femeie".
 
În istoria răscumpărării, Botezătorul este printre personalităţile cele mai deosebite: este ultimul profet şi primul apostol, întrucât îl precede pe Mesia şi îi dă mărturie. "Este mai mult decât un profet - mai spune Isus. - El este acela despre care stă scris: Iată eu trimit pe mesagerul meu înaintea feţei tale, pentru a-ţi pregăti calea înaintea ta". Biciuitor al ipocriziei şi al imoralităţii, a plătit prin martiriu rigoarea morală pe care nu numai că o predica, ci o şi punea în practică, fără a cunoaşte compromisul nici chiar în faţa ameninţării cu moartea. La 29 august Biserica aminteşte printr-o a doua celebrare liturgică martiriul Botezătorului, prototipul călugărului şi al misionarului. (Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei; sursa: http://www.ercis.ro). 

 

Papa: Biserica să fie, precum Sfântul Ioan Botezătorul, vocea care proclamă Cuvântul până la martiriu (Radio Vatican – 24 iunie 2013)
 

Precum Sfântul Ioan, Biserica este chemată să proclame Cuvântul lui Dumnezeu până la martiriu: a reliefat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta, în sărbătoarea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Pontiful a spus încă o dată că Biserica nu trebuie să ia nimic pentru sine, ci trebuie să fie mereu în slujba Evangheliei. La Sfânta Liturghie, concelebrată printre alţii de cardinalul Gianfranco Ravasi, au luat parte un grup de preoţi şi colaboratori ai Consiliului Pontifical al Culturii şi un grup de angajaţi ai Comisiei Pontificale de Arheologie Sacră şi ai Oficiului Filatelic Numismatic Vatican.
 
Să urmărim serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:

În ziua în care Biserica sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Papa Francisc şi-a început omilia adresând urări tuturor acelora care poartă numele Ioan. Figura Sfântului Ioan Botezătorul nu este întotdeauna uşor de înţeles, a explicat Papa. „Gândindu-ne la viaţa sa, vedem că este „un profet”, unul care a fost mare om şi care a sfârşit asemenea unui sărman”. Cine era aşadar Ioan? El însuşi ne explică atunci când spune: „Eu sunt o voce, o voce în pustiu”, dar este o voce fără Cuvânt, căci Cuvântul nu este el, ci un Altul”.

Iată aşadar care este misterul lui Ioan: „Nu pune niciodată stăpânire pe Cuvânt”, fiind în schimb cel care indică Cuvântul, cel care trasează calea. Sensul vieţii lui Ioan este de a-l indica pe Isus, a spus Papa Francisc mărturisind că este uimit de faptul că Biserica a ales ca sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul să aibă loc în perioada anului în care zilele sunt cele mai lungi, şi „mai luminoase”. Şi într-adevăr Ioan era „un om al luminii, un purtător Al unei lumini care nu-i era proprie ci era un reflex de lumină”. Ioan este precum o lună care a primit lumina de la un soare, de la Isus, iar când Isus a început să predice „Lumina lui Ioan a început să se diminueze, să scadă”. „Ioan Botezătorul a fost Voce, nu Cuvântul; a fost lumină, dar nu proprie”, a explicat Pontiful.

„Vocaţia lui Ioan Botezătorul este de a se anihila”.  „Ioan pare să fie nimic, vocaţia sa fiind cea de a se anihila. Când noi contemplăm viaţa acestui om atât de mare, atât de puternic, despre care toţi credeau că era Mesia, a acestui om care s-a anulat pe sine până la întunericul închisorii, contemplăm de fapt un mare mister. Noi nu ştim cum au fost ultimele zile ale lui Ioan. Ştim doar că a fost ucis, iar capul i-a fost oferit pe o tavă de argint, ca dar al unei dansatoare către o adulteră”.

În închisoare, Ioan a experimentat o serie de îndoieli şi angoase care-l fac să-i cheme pe discipoli pentru a merge la Isus şi a-l întreba: „Eşti tu Mesia, sau trebuie să-l aşteptăm pe un altul?”. Viaţa lui Ioan Botezătorul nu a fost scutită de momente de mare întuneric şi durere, figura acestui sfânt „făcându-mă mult să mă gândesc la Biserică”, a spus Episcopul Romei.
 
Biserica trebuie să asculte Cuvântul lui Isus, să-l proclame în mod curajos, fiind o Biserică fără ideologii şi fără viaţă proprie, în sensul că trebuie să reflecte – asemenea lunii – lumina soarelui, a lui Cristos:
 
 „Domnul să dea Bisericii Bucuria slujirii Cuvântului”. „Acesta este modelul pe care Ioan îl oferă nouă şi Bisericii, o Biserică care să fie mereu în slujba Cuvântului şi care să nu caute nimic pentru sine. Azi, am cerut în rugăciune harul bucuriei. Domnul să dea Bisericii bucuria slujirii Cuvântului, bucuria de a fi voce a Cuvântului, de a predica Cuvântul. Să-i cerem harul de a-l imita pe Isus, fără idei proprii, fără a lua Evanghelia în proprietate, fiind o Biserică voce, care indică Cuvântul, pe Isus, până la martiriu. Aşa să fie!”
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu