Rece suflă vânt în albia secată,
Soarele-a ars grâul ce noi l-am scos din piatră.
Și nu lăsa, Maicută, să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!
Și vine ploaie mare și focul o să-l stingă,
Și cine-n suflet iarași odaia o s-aprindă?
Și nu lăsa, Maicută, să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!
Și vine noapte deasă și drumul ni-l ascunde
Ca singuri să pătrundem pădurea numai umblet.
Și nu lăsa, Maicută, să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!
Și vine apa mare și podul ni-l dărâmă
Și mult prea larg e râul ca tu să-ntinzi o mână.
Și nu lăsa, Maicută, să pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!
Versuri: Tatiana Stepa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu