Cristos a înviat din morți! Aleluia!
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 aprilie 2025)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm cea mai strălucitoare și mai fericită zi a credinței noastre: Învierea Domnului. Este ziua în care moartea a fost învinsă, piatra mormântului a fost rostogolită și lumina lui Isus a rupt întunericul din lume. În această zi, poți „cânta” viața! Nimeni nu este exclus. Moartea este moștenirea fiecărui om, ce derivă din trecut înfricoșătorul adevăr, dar Paștele este o certitudinea bucuroasă și veselă că Dumnezeu a intrat fără întârziere în împărăția morții: este o înfrângere decisiv a morții, este o victorie pentru totdeauna! Paștele se prezintă ca o provocare radicală la această răutate din istorie. Acum viața este străbătută de speranță veșnică spre care ne ridicăm. Liturgia Paștilor propune ca temă de reflecție învierea lui Isus, văzută nu ca un fapt istoric sau documentabil [întărit cu documente], ci ca un eveniment mântuitor acceptat prin credință. Evanghelia lui Ioan, pe care tocmai am auzit-o, ne duce chiar acolo, în zorii „primei zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă”, în fața unui mormânt gol… Este mărturisirea cu credință: Cristos a înviat din morți! Aleluia!
În prima lectură din Faptele Apostolilor (Fap 10,34a.37-43), Luca îi dă cuvântul lui Petru, unul dintre primii martori ai învierii. Este discursul misionar al lui Petru către păgânii în casa lui Corneliu, centurion din cohorta numită „Italică”[1]. Descrie un punct de cotitură în Biserica primară: deschiderea spre păgâni, primiți fără condiții, care a permis comunității de credincioși să nu devină secta închisă a iudaismului. Petru, evreu din naștere și credință, își exercită slujirea de a mărturisi acțiunile lui Dumnezeu. Nucleul anunțului se referă la persoana lui Isus în istoria sa reală: pregătirea lui Ioan Botezătorul, mesianitatea lui Isus din Nazaret și lucrările de eliberare realizat de el. Este important ca învierea Domnului, în toate discursurile, nu este prezentat ca un act al lui Isus, ci ca o lucrare a Tatălui: „cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el” (v. 38). Aceasta este ceea ce vom experimenta în Euharistia, la care suntem chemați de același Duh. Apostolul spune că este martor al învierii pentru că a mâncat și a băut împreună cu Isus înviat: „Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi […]. Am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi, şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii şi al celor morţi” (v. 39-42). Își manifestă convingerea că Isus a înfruntat moartea pe cruce ca dovada supremă a iubirii și a solidarității față de toți cei dezmoșteniți și asupriți. Nu putea să rămână în mormânt, căci este viu! Prin el se obține iertarea păcatelor și se angajează într-o lume mai bună.
În Scrisorii către Coloseni (Col 3,1-4), învierea lui Isus din morți ne arată adevărata valoare a vieții noastre. Nu este o experiență goală și banală: merită să fie trăită pentru a construi „împărăția lui Dumnezeu”. Se subliniază faptul că, prin Botez, suntem înviați împreună cu Domnul și, prin urmare trebuie să trăim un stil nou, abandonând păcatele răspândite în societatea în care trăim: „dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (v. 1-3). Prin Botez, creștinii sunt deja în stare de înviați și purtători ai unei vieți noi, așteptând ca aceasta să se manifeste pe deplin. Colosenii sunt chemați să trăiască ca înviați, să-și întoarcă privirea spre Domnul: „când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie” (v. 4). Să-l preamărim pe Isus, cel care a înviat din morți!
În Evanghelia după Ioan (In 20,1-9) citim că doi discipoli, Petru și ucenicul pe care l-a iubit Isus, după ce sunt avertizați de Maria Magdalena că mormântul Domnului era gol, aleargă la mormânt. Primul care sosește la mormânt este discipolul pe care l-a iubit Isus și vede pânzele întinse acolo: „aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 4). Îl așteaptă pe Petru și îl lasă: îi dă prioritate. Petru „a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7). Nu spune nimic! Apoi, intră ucenicul pe care l-a iubit Isus: „a văzut şi a crezut!” (v. 8). Nu spune nimic despre Petru, dar se poate presupune că și el a crezut. Evanghelistul comentează că nu au înțeles Biblia: „nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi” (v. 9).
Textul este foarte greu de înțeles. Pare să însemne că cei doi discipoli au crezut nu pentru că au văzut că trupul lui Isus nu mai este acolo unde l-au pus și pânzele care îl acoperiseră erau îndoite într-un fel aparte, ci pentru că ceea ce vedeau aprinsese o lumină, adică i-a făcut să intuiască împlinirea sau actualizarea a ceea ce spune Scriptura. Deci, credința lor nu se baza pe ceea ce vedeau, ci pe cuvântul Scripturii, pe care l-au înțeles atunci pentru prima dată.
Să-l rugăm pe Domnul să ne dea aceeași credință ca la începuturile evangheliei!
Cristos a înviat din morți!
Adevărat a înviat! Aleluia!
[1] Este o unitate de arcaşi constituită în Italia din liberţi, prezentă în Siria. La Cezareea erau cantonate o unitate de cavalerie şi cinci cohorte de infanterie.
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu