Credința vie a lui Toma... și a noastră
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 aprilie 2025)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 5,12-16; Apocalips 1,9-11a.12-13.17-19; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi biblice
Omilie
Timpul Paștelui va continua până în Duminica Rusaliilor, după care se vor relua timpul de peste an, timpul obișnuit. În aceasta perioada pascală un rol deosebit ocupă cartea Faptele Apostolilor ca prima lectură care ne spune ce se întâmplat cu prima comunitate a celor botezați. Evanghelia va fi întotdeauna cea a sfântului Ioan, în timp ce a doua lectură va fi luată din Apocalips: timpul care urmează învierii lui Isus trebuie înțeles ca începutul ultimelor timpuri ale lumii. Învățătura liturgiei de astăzi se concentrează asupra darurilor lui Isus, Cel Înviat, către comunitatea sa: slujirea apostolică (din Faptele Apostolilor), darul Duhului Sfânt (din Evanghelia după Ioan), prezență vie și perenă pe drumul istoriei (din Apocalips). Numitorul comun dintre cele trei lecturi este legătura indisolubilă dintre faptul învierii lui Isus și slujirea apostolică. Mărturia martorilor oculari ai învierii este o misiune atribuită cuiva de Domnul pentru a acționa în numele său, căci apostolii s-au angajat treptat în ministerul sau slujirea Cuvântului lui Cristos. Este credința vie a lui Toma... și a noastră!
În prima lectură (Fap 5,12-16) se descrie viața primei comunități creștine din Ierusalim cu caracteristicile ei: „toţi erau într-un cuget” (v. 12); „poporul îi stima” (v. 13); „se mărea din ce în ce mai mult” (v. 14). Luca în Faptele Apostolilor ne vorbește despre creșterea Bisericii creștine care se naște. Accentul este pus pe mijloacele prin care Dumnezeu își îndeplinește lucrarea sa minunată. Comunitatea creștină se întâlnește în mod regulat în Porticul lui Solomon. Aceeași locație. Dar textul mai spune că: „nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture” (v 13). De ce? Este destul de clar: se temeau de represalile din partea autorităților. Dar un număr mare credeau – „o mulţime de bărbaţi şi de femei” (v. 14) – și continuă să se alăture mișcării căci „aduceau bolnavii chiar şi de pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei” (v. 16). A intra în „umbra” cuiva înseamnă a intra în contact cu persoana aceea și cu puterea care o animă. Forța care o emană umbra lui Petru este puterea benefică a lui Dumnezeu: este aceeași putere izvorâtă din Isus ce îndepărta duhurile inunde. Prin urmare, puterea de a face miracole este parte integrantă din activitatea misionară. În Petru este mâna lui Dumnezeu. Este din nou în centru. Scena amintește de viața publică a lui Isus înconjurat nu doar de discipoli, ci de mulți oameni care au nevoie de ajutorul său: „iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi” (v. 16). Este o continuitate între Isus și Biserica de după Paște. Pentru prima dată orizontul geografic se extinde dincolo de Ierusalim. „Mulțimea” vine și din cetățile dimprejur aducând bolnavii și pe cei chiniți de duhuri necurate. Toți au nevoie și așteaptă vindecarea de la apostoli. Învierea domină viața comunității credincioșilor. Domnul, Cel Înviat, este viu și lucrează în urmașii săi și, în numele său, continuă să-și îndeplinească misiunea de a vindeca oamenii de infirmitățile lor, de a-i elibera de păcatele lor, de frică, insuflându-le pace, bucurie și mult curaj. Isus este în mijlocul Bisericii pentru a o susține în drumul său de credință.
Lectura a doua este preluată din Apocalips (Ap 1,9-11a.12-13.17-19). Isus Cristos este mort și înviat, nu este absent, ascuns sau tăcut. El este prezent în bisericii și vorbește prin profetul său. Acest mesaj, care vine de la Cristos, Cel Înviat, este comunicat printr-o scrisoare care începe prin a-l prezenta pe apostolul Ioan care se află pe insula Patmos, unde are o viziune despre Domnul glorificat al cărui cuvânt este transmis bisericii în șapte mesaje (Ap 2,1-3,22). Pentru a înțelege, trebuie să știm că această epistolă a fost scrisă pentru creștinii persecutați. Sfântul Ioan îi invită să se țină tari în ciuda încercărilor pe care le-a suferit. Întâietatea este să ne întoarcem inima la credința în Isus care a murit și a înviat. Privind spre cruce începem să înțelegem: prin moartea și învierea sa, el este biruitor asupra morții și a păcatului. Cu această victorie, Domnul vrea să ne asocieze. Apostolul Ioan arată acest lucru spunând că aude o voce și are o viziune: „Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la strâmtorarea […]. În ziua Domnului, am fost răpit în Duh şi am auzit în urma mea un glas puternic […] Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort” (v. 9.10.17). Este o vocea: experiența pascală este într-un „Cuvânt”, este o revelație asupra vieții universului și a omului, a comunității și a credincioșilor. Omul trebuie să vadă ceea ce iubește, dar iubirea nu se poate descurca fără cuvânt: „El şi-a pus mâna dreaptă peste mine, spunându-mi: «Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor»” (v. (17-18). Viziunea explică „Cuvântul” prezentându-l pe Isus având „cheile morţii şi ale locuinţei morţilor” (v. 19). Este mesajul învierii care transcende timpul și spațiul.
În Evanghelia după Ioan (In 20,19-31) [evanghelia aceasta se spune în cei trei ani (A B C)] „Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»” (v. 19). Domnul istoriei rămâne pe primul loc în întâlnirea cu comunitatea care trăiește și lucrează în Biserică. Când discipolii săi se adună, cel care le vine în ajutor este el pentru ca să le risipească frica și să le asigure pacea, căci este plenitudinea bunurilor și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Evanghelistul „relatează” o experiență a comunității apostolice și dacă este vrednică de amintit la sfârșitul primului secol – la șaizeci sau șaptezeci de ani după ce s-a întâmplat – înseamnă că continuă să se repete cu fiecare adunare de oameni care trăiesc în credința în Cristos. „Toma, unul dintre cei doisprezece […] nu era cu ei când a venit Isus. Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: «L-am văzut pe Domnul!» Dar el le-a zis: «Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede»” (v. 24-25). „După opt zile discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: «Pace vouă!»” (v. 26). În acel moment, Isus li se arată discipolilor viu. Toma poartă trăsăturile discipolului înrădăcinat în certitudinile sale; are mai multă încredere în propriile cercetări decât în mărturiile altora. Isus „i-a spus lui Toma: «Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!»” (v. 27). Textul nu arată că l-ar fi atins pe Cel Înviat. A ajuns să pronunțe mărturisirea de credință după ce a ascultat glasul Domnului: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (v. 28). Este posibilitate de a avea această experiență oferită creștinilor din toate timpurile... Este credința vie a lui Toma... și a noastră!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu