joi, 1 februarie 2018

Întâmpinarea Domnului: Lumină a lumii [2 februarie 2018]


Prezentarea lui Isus în templu - de Greg Olsen.


Lumină a lumii

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora: 17:00 (vineri, 2 februarie 2018)


Lecturi: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40.


Evanghelia Luca 2,22-40: După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese descoperit de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!”  Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – a să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!” Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Omilie

În sărbătoare de astăzi celebrăm un mister al lui Cristos, legat de porunca Legii mozaice care cerea părinţilor ca, la patruzeci de zile de la naşterea întâiului născut, să urce la Templul din Ierusalim pentru a-l oferi pe fiul lor Domnului şi pentru purificarea rituală a mamei (cf. Ex 13,2.12-13; Lev 12,1-8). Reforma liturgică din anul 1960 a restituit celebrării „Întâmpinarea Domnului”, pe care îl avea la început: oferirea lui Isus Tatălui, săvârşită în templu, ca preludiu al oferirii sale pe cruce. Astfel, copilul ce intră în templu, este Domnul însuși care vine în întâmpinarea poporului său ca Dumnezeul gloriei.



Atenţia sfântului Luca nu este însă îndreptată spre aceste rituri, ci spre faptul că pentru prima dată în viaţa sa Isus a intrat în templu. S-ar putea crede că este fără importanţă dar pentru evanghelistul Luca, care vede în acest eveniment, este împlinirea profeţiei lui Malahia (Mal 3,1-4). Este anunțată venirea Domnului în persoană în templul său. Alături de venirea sa, el mai semnalizează venirea îngerului alianței: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea” (v. 1). Ne amintește de o purificare [a fiilor lui Levi] pe care Domnul o va săvârși înainte de a se așeza la judecată (cf. Mal 2,17; 3,5) ce o va face în templu său. După ce a reproșat preoților din templu atitudinea mărginită și superficială de respectarea formalităților cultului și incapacitatea lor să-i ofere o jertfă plăcută (cap. 1-2), Malahia anunță iminența „zilei Domnului”: „Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi” (v. 1). Dumnezeu intră în templul și îi cere poporului să-l primească, căci el îi va ajuta și îi va purifica. Istoria obscură a omenirii se rupe îndată ce Domnul intră în templu și, printr-o judecată purificatoare – aici sunt cele două simboluri: focul topitorului și leșia spălătorului – își pregătește o preoție care să-i ofere o jertfă curată și sfântă. „Îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului” (vv. 3-4). Malahia anunță timpuri și moduri noi de al urma pe Dumnezeu. Liturgia de astăzi vede în această intrare solemnă a prezentării lui Isus la templu – intrat în casa Tatălui – lucrare de mântuire a lui Cristos care nu numai salvează, ci și judecă și purifică.


În Scrisoarea către Evrei (Evr 2,14-18), Cristos apare ca fratele nostru, părtaș la destinul nostru, cu „acelaşi sânge şi aceeaşi carne” (v. 14), cu încercările și suferințele noastre, cu moartea noastră. Tocmai „prezentându-se” sub această formă omenească poate să îi smulgă morții pe cei pe care „erau reduşi la sclavie” (v. 16). „Isus a devenit părtaş cu ei” (v. 14), „i-a eliberat de frica morţii” (v. 15). Certitudinea morții este izvorul suferințelor umane și îi distruge sau îi atenuează sensul libertății adevărate. Dar Cristos îl eliberează prin jertfa sa pe cruce și prin învierea sa. Nici unul nu avea dreptul să intre în templu decât numai Isus devenind „mare preot îndurător”, „ispășind păcatele” (v. 17), dându-ne biruință asupra morții pentru a avea viață și mântuire.  

În Evanghelia de astăzi (Lc 2,22-40), Maria şi Iosif îl poartă pe prunc la templu, pentru a fi prezentat și oferit lui Dumnezeu. E primul născut şi îi aparţine Domnului. Pentru Maria este o jertfă. Oferă ce a primit. Şi e dureroasă. Este Cristos cel jertfit. Iar cel jertfit apare în ochii bătrânului Simon – condus de Duhul Sfânt – ca o „lumină” care nu se opreşte doar la un popor, ci străbate tot pământul: „lumină spre luminarea neamurilor” (v. 32).

Astăzi Biserica vrea să ne spună că lumina vine din jertfă. Dacă experimentăm mereu pe Cristos ca lumină în rugăciune pe care o înălţăm în credinţa noastră, trebuie să învăţăm că el ni se revelează ca lumină în jertfa sa care începe imediat cu intrarea sa în lume: „Tu nu ai voit nici jertfe, nici ofrande, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ți-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: Iată, vin […] ca să fac voința ta, Dumnezeule!” (Evr 10,5-7). E jertfa pe care o actualizează Maria şi Iosif astăzi în Evanghelie. E jertfa care continuă până pe Calvar unde el este ispăşire pentru păcatele lumii.  E jertfa care continuă în Euharistie unde Cristos „se dăruieşte” lumii până la sfârşitul veacurilor. Dacă din Euharistie nu izvorăşte lumina pentru noi atunci ne pierdem timpul venind la biserică... Prin jertfa lui, el e lumină şi putere pentru creştin în toată viaţa sa. Căci şi pentru creştin viaţa apare adesea plină de întuneric şi lipsită de speranţă… Dar Isus este lumină.

Un scriitor german, în vacanţă de iarnă la vila sa de la munte, vede, în fiecare dimineaţă, o femeie coborând la râu, spălând rufele în apa îngheţată. Se apropie uimit şi o întreabă: „Te văd în fiecare zi făcând acelaşi lucru... Cred că ai mulţi copii... Mai poţi?” Şi femeia îi spune că are mulţi copii; că este singură; că este obosită, aproape că nu mai poate. Totuşi în fiecare dimineaţă merge la biserică la Liturghie, se împărtășește şi îl roagă pe Cristos să îi mai dea putere încă pentru o zi. Isus din Euharistie este lumină pentru ea şi putere doar pentru o zi, dar suficient să-i împlinească viaţa.

Să ne rugăm „să fim prezentați” și noi Domnului pentru a fi iluminați și făcuți „fii ai luminii” așa cum sunt adevărații ucenici ai lui Dumnezeu; suntem făcuți  „lumină a lumii”. Viața noastră va fi „ca un mers în întâmpinarea Domnului, ca să dobândim viaţa veşnică” – cum îi cerem lui Dumnezeu în rugăciune de după împărtășanie. Vă invit să căutăm acest dar de la Cristos astăzi la sfânta Liturghie.

[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu