A răsărit „Luceafărul” poeziei românești

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889).

În Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu este o pagină sugestivă a întâlnirii dintre învățătorul Aron Pumnul, preot greco-catolic,[prigonit în Transilvania ajunge la Cernăuți] și tânărul său elev.

„Căută ochii elevului. Îl privi lung în tăcere. Târziu de tot spuse:

— Eminovici… tu știi… Eu te-am iubit cu simțăminte părintești… Poate că o dată și peste măsură… Durere!… Am văzut că drumul tău este altul. Nu este al meu; este al tău… Dar pe drumul acesta, al său, trebuie să meargă fiecarele, care vrea să pășească către ajungăciunea meniciunii sale, care este cultural dezvoltăciunea, învățătura și deplinăciunea sufletească morală… Dorindu-ți tot binele de-n inimă curată, îți spun pre patul de moarte: de învățăciunea mea poți să te lepezi!… Aceasta este soarta învățăciunilor, să urmeze neapărat o schimbăciune răspunzătivă schimbăciunii împregiurărilor… Dar să nu-mi părăsești îndreptarul carele l-am urmat în viață… Să nu uiți onoarea precumpătivă pentru națiune… Pentru asta am trăit din copilărie… Pentru aceasta am suferit la Blaj… Acolo e Roma noastră… La Blaj, la Câmpia jurămintelor de la 1848”. (Cezar Petrescu, Romanul lui Eminescu, vol. I, Luceafărul, E.P.L., 1968, p. 306).