duminică, 31 decembrie 2017

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou): Omul și Dumnezeu s-au unit în sânul Mariei [1 ianuarie 2018]

Maria cu copilul - de Harry Anderson.
Omul și Dumnezeu s-au unit în sânul Mariei
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (1 ianuarie 2018)
Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21.


Evanghelia Luca 2,16-21: În acel timp, păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle. 17 După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors, glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus. Când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.


Omilie


Liturgia din prima zi a Anului Nou celebrează maternitatea Mariei. Titlul de „Mama lui Dumnezeu” – în greacă Theotokos – este proclamat de Conciliul Ecumenic din Efes (431) și de Părinții Bisericii pentru a proteja integritatea credinței. Recenta reformă liturgică a readus la 1 ianuarie sărbătoarea Maternităţii Divine – Născătoare de Dumnezeu –, sărbătoare care, începând din anul 1931, era celebrată în amintirea Conciliului din Efes (431), care, în ziua de 11 octombrie, a proclamat în mod solemn adevărul că sfânta Maria este cu adevărat Mama lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Omul și Dumnezeu sunt uniți în sânul Mariei. În realitate, „Maria, fiica lui Adam, consimţind la cuvântul divin, a devenit Mama lui Isus şi, îmbrăţişând din toată inima, fără a fi împiedicată de vreun păcat, voinţa mântuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit total pe sine, ca slujitoare a Domnului, persoanei şi lucrării Fiului său, punându-se în slujba misterului răscumpărării, în dependenţă de Cristos şi împreună cu el, prin harul Dumnezeului atotputernic” (LG 56).  În plus, Isus pe Calvar, a dăruit-o ca mamă tuturor oamenilor din toate timpurile și locurile.

În prima lectură luată din Cartea Numerilor (Num 6,22-27) este o binecuvântare foarte frumoasă pe care Dumnezeu însuși o încredințează preoților ca să o rostească asupra poporului [și care era și este folosită și de liturgia sinagogală actuală]: „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!” (vv. 24-26). Chipul lui Dumnezeu nu poate fi nemilos sau stăpân despotic, ci tată bun, cu un aspect luminos și surâzător. În lumea semitică, „a vedea chipul” înseamnă a vedea persoana; dar a vedea chipul unui rege înseamnă a fi admiși în prezența lui. Aplicat la Dumnezeu, semnifică că el arată poporului bunăvoință. Binecuvântarea sa este legată de darul păcii. Știm că „pacea” – în ebraică shalóm – este pentru Biblie nu numai un „dar”, ci „plinătatea” tuturor bunurilor. Este semnul strălucitor al chipului lui Dumnezeu ce iradiază lumină și pace. Tocmai în această zi – Ziua Mondială a Păcii –, vrem s-o rugăm pe sfânta Maria, Mama lui Dumnezeu, să lumineze mințile oamenilor spre a căuta adevărata pace. Avem nevoie mai ales în această perioadă chinuită a istoriei lumii.

În Scrisoarea către Galateni (Gal 4,4-7) sfântul Paul ne ajută să facem pasul următor: „când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim înfierea” (vv. 4-5). Femeia despre care vorbește Paul este Fecioara Maria. Expresia „s-a născut din femeie” (v. 4) înseamnă realitatea umană a lui Cristos.  „La împlinirea timpului”, adică în momentul decisiv al istoriei mântuirii: Isus are o misiune de mântuire salvând oamenii de sub sclavia păcatului și făcându-i fii ai lui Dumnezeu; şi mama sa nu este exclusă de la această misiune, dimpotrivă, ea este intim asociată ei. Maria este mama lui Cristos în sens fizic, pentru că timp de nouă luni l-a purtat în sânul ei pe Cuvântul făcut om; este și în sens moral, pentru că toată viața a păstrat în inima ei Cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia sărbătorii sfintei Fecioare Maria, Mama lui Dumnezeu, este o parte din evanghelia nașterii Domnului (Lc 2,16-21). Şi acest lucru este deja semnificativ. Copilul şi mama nu se pot separa. În evanghelia după Luca, Maria este amintită cu discreţie, ca totdeauna. Mama se află în umbra Fiului. Dar nici un loc nu este mai plin de lumină ca acesta.

Evanghelia ne-o prezintă pe Maria ca model al acelei vieţi noi în Cristos, pe care ne-o dorim cu toţii în Noul An. Citim că păstorii, atunci când au mers să-l adore pe pruncul Isus în iesle, au relatat tot ceea ce le-au spus îngerii. Cât o priveşte pe Maria, ea „păstra toate aceste lucruri, meditându-le în inima ei” (v. 19). Cea mai importantă notă este aceasta din urmă: „toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori” (v. 18). Şi Maria aude aceste cuvintele [„toate aceste cuvinte”], care explică evenimentul pe care ea îl vede şi îl trăieşte. Cuvintele pe care ea le păstrează în inima ei sunt cuvintele care în alţii trezesc uimire, în ea însă devin ascultare conştientă, gânditoare şi inteligentă.

Maria în evanghelia de astăzi este emblema săracului lui Dumnezeu [în ebraică anawim], adică a credinciosului care meditează în inima lui misterul lui Cristos, un mister care are în centru un copil divin, care prin tăierea împrejur intră într-un popor evreu, a unei culturi, pentru a fi un însoțitor de drum, pentru a fi Emanuel, Dumnezeu-cu-noi. Maria așteaptă în umilință și cu credință venirea Mesiei – astăzi stă culcat în iesle…

Sfânta Maria să ne dobândească binecuvântarea lui Dumnezeu. În mod special astăzi – Ziua Mondială a Păcii – „să invocăm mijlocirea sa pentru ca Domnul să dăruiască pace: pace în inimi, pace în familii, pace între naţiuni” (papa Francisc). Să ne conducă şi să ne susţine Acela care, pentru a ne face pe toţi fraţi, s-a făcut slujitorul nostru.

Vă doresc din toată inima: „Un An nou fericit!”


[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu