 |
| Cărturarii şi fariseii... |
Evanghelia Matei 23,1-12: În acel timp, Isus
s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii
s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă
spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar
ei nu vor să le mişte nici cu un deget. Toate faptele lor le fac
pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. Dar
voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi
toţi sunteţi fraţi! Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi
pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să
nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! Căci oricine se
va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”
Omilie
În prima lectură şi în Evanghelia
zilei, fiecare la locul său: preoţii, poporul, cărturarii şi fariseii. Profetul
Malahia reproșează preoților din timpul său „pervertirea Alianţei”. Ei au rolul
lor de a se consacra lui Dumnezeu și de a căuta gloria sa. Ei trebuie să înveţe
Legea încredinţată lor de Moise. Ori iată că în loc de a gândi la gloria lui Dumnezeu,
ei nu fac decât să caute interesul propriu. Dar în timp ce le arătă păcatul
lor, profetul îi cheamă la convertire. Le aminteşte că Dumnezeu este un Tată
care își iubeşte copiii săi.
Această chemare la ordine se
adresează și nouă tuturor, preoţilor şi laicilor. Este Dumnezeul care ne
vorbeşte astăzi prin cuvintele profetului. Ne invită să primim iubirea sa şi de
a ne lăsa transformați de el. Acesta este cel dintâi, adică: iubirea lui
Dumnezeu pentru noi. Când ne-am îndepărtat, el nu încetează să ne cheme să
revenim la el din toată inima. Iubirea sa merge până la iertare. Oricât ar fi păcatele
noastre de mari, el nu încetează să ne iubească. Nu vrea decât fericirea
noastră. Suntem deci invitaţi să recentrăm viaţa noastră pe Dumnezeu şi ai găsi
iubirea.
În Evanghelie, Isus ne arată cursele
autorității. Se adresează mulţimii, denunţând comportamentul cărturarilor şi
fariseilor. Dar ceea ce spune despre ei este valabil și despre fiecare dintre
noi. Dacă se comportă așa autorităţile religioase, politice sau părinţi, la fel
sunt capcanele.
Prima capcană: „ei spun şi nu fac”. Recunoaștem cu toții lipsa de
armonie dintre cuvintele frumoase și viața noastră de zi cu zi. Este important
ca fiecare dintre noi să practice ceea ce învaţă. Într-o zi, Isus a spus: „Nu
este suficient să spunem «Doamne, Doamne» ca să intrăm în Împărăţia cerurilor, ci
a face voia Tatălui meu”. Suntem trimiși să proclamăm Evanghelia lui Cristos,
dar este important că toată viaţa noastră să fie adaptată la acest Cuvânt.
A doua capcană este practica autorității ca o dominare și nu ca o
slujire. Isus le reproșează cărturarilor şi fariseilor de a nu lega
„sarcini grele” şi „greu de purtat pe umerii oamenilor” dar ei „nu vor să le
mişte nici cu un deget”. Ei posedă, știu și au putere. Ar fi putut să fie un minunat
mijloc de a servi pe alţii, dar în schimb, ei nu se gândesc să domine.
A treia capcană: a voi să pară. „Se comportă toată ziua pentru a fi
remarcați de oameni”. Cunoaștem toată această tentaţie: să pară, să caute
interes și apreciere. În „predica de pe munte”, Isus recomandă să nu acţioneze decât
din iubire pentru Dumnezeu şi din dragoste față de fraţii noştri fără a căuta
lauda oamenilor.
A patra capcană: se crede
important, având gusturi pentru onoruri. „Le place locurile de onoare la
mese, primele rândurile în sinagogi, le place să primească titlul de Rabbin (Maestru)”.
Orgoliul vine schimbat: de la Dumnezeu şi de la alţii. Isus vine să ne
reamintească valoarea umilinţei. Titlurile şi onorurile nu sunt rele în ele
însele. Dar ele îl face să poarte o responsabilitate, o mărturie în a da, o
misiune de împlinit. Nu se impune decât așezându-ne în slujba altora. Acest umil
serviciu crește în ochii lui Dumnezeu așa cum și în privința fraţilor noştri.
În a doua lectură, apostolul Paul
ne dă un exemplu minunat despre atitudinea
autentică a creştinului şi atitudinea apostolică autentică. Mai degrabă de
a se prezenta ca apostol al lui Cristos insistând pe autoritatea sa care vine
de la Dumnezeu, el se adresează creștinilor cu un mesaj plin de blândețe şi
umilinţă. Manifestă față de toți o dragoste plină de afecțiune. Generozitatea sa
este foarte mare. Ea merge până la oferirea vieții sale pentru creştini.
Atitudinea lui Paul corespunde la ceea ce este recomandat de Evanghelia acestei
zile. Ea se inspiră din iubirea care vine de la Dumnezeu.
În această duminică, textele
biblice ne provoacă la o întrebare veritabilă. Domnul ne cheamă să ne întoarcem
la el şi să ne adaptăm la dragostea sa. El este însoţitorul nostru de drum și pornește
cu noi. Celebrând Euharistia, îi mulţumim pentru repunerea la locul nostru în
viaţa noastră.
http://dimancheprochain.org/7181-homelie-du-31eme-dimanche-tu-temps-ordinaire/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu