Stabat mater dolorosa

Stabat mater dolorósa
juxta Crucem lacrimósa,
dum pendébat Fílius.

Cuius ánimam geméntem,
contristátam et doléntem
pertransívit gládius.

O quam tristis et afflícta
fuit illa benedícta,
mater Unigéniti!

Quae mœrébat et dolébat,
pia Mater, dum vidébat
nati pœnas ínclyti.

Quis est homo qui non fleret,
matrem Christi si vidéret
in tanto supplício?

Quis non posset contristári
Christi Matrem contemplári
doléntem cum Fílio?

Pro peccátis suæ gentis
vidit Iésum in torméntis,
et flagéllis súbditum.

Vidit suum dulcem Natum
moriéndo desolátum,
dum emísit spíritum.

Eia, Mater, fons amóris
me sentíre vim dolóris
fac, ut tecum lúgeam.

Fac, ut árdeat cor meum
in amándo Christum Deum
ut sibi compláceam.

Sancta Mater, istud agas,
crucifíxi fige plagas
cordi meo válide.

Tui Nati vulneráti,
tam dignáti pro me pati,
pœnas mecum dívide.

Fac me tecum pie flere,
crucifíxo condolére,
donec ego víxero.

Juxta Crucem tecum stare,
et me tibi sociáre
in planctu desídero.

Virgo vírginum præclára,
mihi iam non sis amára,
fac me tecum plángere.

Fac, ut portem Christi mortem,
passiónis fac consórtem,
et plagas recólere.

Fac me plagis vulnerári,
fac me Cruce inebriári,
et cruóre Fílii.

Flammis ne urar succénsus,
per te, Virgo, sim defénsus
in die iudícii.

Christe, cum sit hinc exíre,
da per Matrem me veníre
ad palmam victóriæ.

Quando corpus moriétur,
fac, ut ánimæ donétur
paradísi glória. Amen.

Secvența


Fă ca inima să-mi bată
Cu a ta, o, Preacurată,
Fă să plâng şi să suspin!


Slugii tale doar un har dă:
Fă ca inima să-mi ardă
De-al iubirii foc divin!


Tu în piept, o, Maică sfântă,
Rănile mi le împlântă,
Răni purtate de Isus!


Pieptul meu mereu să poarte
Suferinţa ce la moarte
Pe-al tău Fiu iubit l-a dus!


Răstignitul, când mi-apare,
Cu durerile-i amare,
Facă-mă să plâng amar!


Preaduioasă Mamă, tu, ce,
Suferind, ai plâns sub cruce,
Dă-mi al lacrimilor dar!


Întristata mea Măicuţă,
Dac-aş şti că îţi mai cruţă
Din durere plânsul meu,


Aş vărsa fără-ncetare
Lacrimi multe şi amare,
Ca să-ţi iau din chinul greu.


Fă să port mereu în minte
Cruce, patimi, răni preasfinte,
Tot ce Domnul a-ndurat!


Iar la marea judecată,
Te îndură, Preacurată,
De un suflet vinovat!


Mă salveze, o, Fecioară,
Crucea care-odinioară
Paradisul l-a deschis!


Iar în clipele supreme
Ale morţii, să mă cheme
Glasul tău în paradis! Amin.