 |
Isus și Petru:
„Mergi în urma mea, Satană!”
|
Evanghelia Matei 16,21-27: În acel timp, Isus a
început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să
sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie
ucis, iar a treia zi să învie. Atunci, Petru, luându-l deoparte,
a început să-l certe, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se
va întâmpla niciodată”. Dar el, întorcându-se, i-a spus lui
Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine,
pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să
renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea
să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela
o va afla. Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea
întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru
sufletul său? Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu
îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut”.
Omilie
Textele biblice din această
duminică sunt un apel la urmarea gândurilor lui Dumnezeu care nu sunt cele ale oamenilor.
Este ceea ce s-a întâmplat cu profetul Ieremia. Dumnezeu i-a dat o misiune extrem de dificilă.
A fost trimis pentru a chema pe rege, preoţi şi poporul la a se converti. El anunță
din partea lui Dumnezeu că greşelile lor vor avea consecinţe dramatice. În mod
repetat, profetul a încercat să se sustragă acestei misiuni care i-a făcut o
mulțime de necazuri. Dar ca un foc mistuitor, nu se poate controla fiind atrași
mai puternic decât el. În toate încercările noastre, Domnul ne învaţă să ne
abandonăm cu iubirea lui.
În a doua lectură, avem mărturia
lui Paul. Ştim că la început el a gândit să salveze onoarea lui Dumnezeu persecutând
creştinii; dar într-o zi, el a fost surprins şi transformat de Cristos în
întregime. A abandonat convingerile sale pentru a se adapta la adevăratul
Dumnezeu care este iubire. Astăzi, el ne recomandă să nu luăm ca model lumea
prezentă. Ceea ce este important este nu ceea ce putem gândi dar ceea ce Domnul
ne spune în Evanghelia sa: acest apel la a renunţa la ideile lumii şi a schimba
inimile şi duhul nostru pentru a discerne voința lui Dumnezeu cu noi.
Cu Evanghelia, ajungem într-un
moment crucial din viaţa lui Isus: el vine să verifice dacă Petru şi ceilalți discipoli
cred că el este Mesia. Dar ne amintim că această Evanghelie se termină printr-o
tăcere. Astăzi, vom înţelege mai bine ce este. Este adevărat că Isus este
Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar în duhul lui Petru este o confuzie. Ca marea
majoritatea a oamenilor din ţara sa, Petru aștepta un Mesia care pretindea o
putere mare şi să izgonească pe ocupanţii romani din ţara sa. Iar Isus îi anunţă
că el trebuie „să se ducă la Ierusalim, să sufere mult la partea de bătrâni,
preoţii şi cărturarii, fiind ucis şi în a treia zi să învie”. Isus este un
Mesia care va muri de o moarte violentă. Tortura crucii este cea mai terifiantă
dintre toate chinurile. Pentru evrei a fost o ruşine: este semnul vizibil al
blestemului divin.
Înţelegem acum reacţia lui Petru.
Puțin timp înainte, el l-a văzut pe Isus schimbându-se la față „pe muntele sfânt”
şi a auzit vocea Tatălui spunând: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Ascultați-l
pe el”. Astăzi, Petru nu mai înțelege. Refuză destinul tragic a unui Mesia pe
cruce şi o spune în mod clar. Isus îl mustră pentru că gândurile sale nu sunt „cele
ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor”. Fără să știe, el joacă rolul Satanei,
ispititorul. Acesta barează drumul lui Isus, în loc să-l sprijine şi să meargă
cu dânsul. Şi îl găsim acolo: ceea ce s-ar putea numi prima negare a lui Petru.
Să ne înţelegem bine: tentaţia de
astăzi este teribilă. Isus trebuie să se apere împotriva prietenilor săi cei
mai dragi, mai ales împotriva lui Petru. Crezând că fac bine, aceștia din urmă
îl cheamă pe o cale diferită decât cea pascală. Chiar dacă Isus lărgește
propunerea sa, dacă Petru are această reacţie înseamnă că nu a înţeles nimic
din ceea ce vrea „a fi discipol”. Se impune o miză. Este imposibil să fii
salvat fără a accepta de „a-și pierde viaţa” şi să se lase în grija lui
Dumnezeu. Acestea sunt cuvintele lui Isus. Trăim într-o lume care caută glorie,
onoruri şi mai ales bani. Dar riscul este mare de a uita că ne-am născut pentru
a iubi. Dumnezeu care este iubire ne-a creat pentru a participa la iubirea sa. El
ne cheamă să progresăm în iubire şi să oferim viaţa noastră din iubire pentru
Isus.
Această evanghelie ni se alătură
în ceea ce trăim, în special în ispitele noastre. Ca și Petru, suntem adesea departe
de gândurile lui Dumnezeu. Visam puțin prea mult o Biserică triumfătoare. Papa Francisc
ne avertizează împotriva riscului de a fi „mondeni” [lumești], lăsându-ne antrenați
de ideile din această lume. În acest moment, noi devenim ca sare fără gust. Este
ceea ce se întâmplă atunci când creştinul este în mentalitatea lumii. Din nou,
papa ne spune că aceşti creştini seamănă cu vinul redus cu apă. Nu ştim dacă
sunt creştini sau mondeni. Ei sunt ca sarea care-și pierde savoarea deoarece se
dedau duhului lumii.
Iată aceste texte biblice ne
provoacă să ne ajustăm conform lui Dumnezeu şi proiectul său. Este o convertire
de toate zilele în care va fi posibilă meditarea Evangheliei în fiecare zi şi rugăciunii.
Daca vrem, Cristos va fi mereu acolo pentru a ne conduce pe calea vieții și să
ne însoţească în lupta noastră împotriva tentației. Cu el, forţele răului nu
vor avea ultimul cuvânt de spus. El a fost victorios şi vrea să ne unească și
pe noi la victoria sa.
Pentru a răspunde mai bine la
chemarea Domnului, ne întâlnim în fiecare duminică pentru a celebra Euharistia.
Isus este aici să ne hrănească cu Cuvântul şi Trupul său. Datorită darul pe care
ni-l face, învățăm să nu ne conformăm acestei lumii, dar lui şi iubirii sale.
În el, suntem introduși într-o viaţă roditoare care este izvorul bucuriei şi al
împărtășirii, sursă de pace şi de iubire. Fecioara Maria ne precede pe acest
drum; să ne lăsăm conduși de către ea.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7050-homelie-du-22eme-dimanche-du-temps-ordinaire-5/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu