 |
| Isus merge pe apă. |
Evanghelia Matei 14,22-33: În acel timp, după
ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi
să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage.
Când s-a înserat, era acolo singur. Barca se îndepărtase deja de
uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era
împotrivă. Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei,
umblând pe mare. Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au
tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la
tine pe apă!” El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a
început să umble pe apă şi a venit spre Isus. Dar, văzând vântul
puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne,
salvează-mă!” Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om
cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” Când s-a urcat în barcă,
vântul a încetat, iar cei care se aflau în barcă l-au adorat
spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Omilie
Textele biblice din această
duminică ne invită să ne corijăm de o idee pe care ne-o facem despre Dumnezeu.
Ceea ce a făcut și profetul Ilie pe muntele Horeb (Sinai). Îl reprezentau ca un
Dumnezeu al puterilor. Credea că îl găsește în uragan apoi în cutremur. Dar
Domnul nu a fost nici într-unul sau altul. După aceea, a fost un murmur de briza
lejeră. Este aici că Ilie descoperă pe adevăratul Dumnezeu. El, care credea că
salvarea onoarei lui Dumnezeu prin masacrarea „necredincioşilor”, acum descoperă
că a fost pe o pistă greşită. Adevăratul Dumnezeu este iubire și milostivire. Nu
iubim decât în a spune ceva despre el.
Apostolul Paul și el se înșeală
cu privire la Dumnezeu. Iniţial este un persecutor violent cu creştinii. Dar într-o
zi, el l-a întâlnit pe Isus pe drumul Damascului. Pentru el a fost punctul de
plecare al veritabilei convertiri. Această extraordinară descoperire, el ar
dori s-o împărtăşească cu fraţii săi de comunitate ebraică. Dar aceștia din
urmă refuză să-l recunoască pe Isus drept Mesia. Paul și-a exprimat durerea în
faţa necredinţei lor. Aceștia nu au acceptat să recunoască privilegiul de a fi poporului
ales și va fi lărgit la păgâni care și-au pus credinţa lor în Dumnezeu. Ei nu
înţeleg că dacă Cristos și-a dat Trupul şi și-a vărsat Sângele său este pentru
ei şi pentru mulţime.
Cu Evanghelia, Isus însuşi vine
să pună lucrurile „la locul” lor. Să ne amintim: el vine să înmulţească pâinile
pentru a hrăni o mulţime înfometată. Imaginaţi-vă ațâțarea la toți acești oameni!
Unii şi alţii se gândesc că au găsit regele care-i va eliberarea de sub ocupanții
străini. Isus îşi dă seama de această cursă şi face totul pentru a îi face pe discipolii
săi să nu intre în acest joc. Acesta este pentru a-i trimite urgent pe malul
celălalt. Prin acest eveniment, el vrea să ne facă să înţelegem că Împărăţia
lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Nu corespunde ideii pe care ne-o facem
noi înşine. Pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să părăsim micile
noastre conforturi, convingerile, obiceiurile noastre. Cristos ne dă întâlnire
pe „cealaltă parte”, pe un drum necunoscut.
După ce a trimis departe
mulţimile, Isus s-a retras singur pe munte să se roage. El ne învaţă că este
acolo, în rugăciune, că ne poate adapta la Dumnezeu şi la planul său de iubire.
Ca și Ilie, ca și Paul, ca și apostolii riscăm să facem false idei despre
adevăratul Dumnezeu. Dar dacă noi vom lua timp de a-l întâlni în rugăciune,
înţelegem mai bine ceea ce aşteaptă el de la noi. De la inimă la inimă, cu el, credinţa
noastră se purifică.
În timp ce Isus se roagă pe
munte, discipolii traversau mare. Şi, iată că vine furtuna. Barca este bătută
de valuri. „Spre sfârşitul nopţii, Isus a venit la ei pe mare”. Discipolii sunt
îngroziți. Ei cred că este o „fantomă”. Viaţa noastră de astăzi se aseamănă cu
această trecere a mării. Suntem angajați pentru a trece spre „celălalt mal”, unde
Isus ne dă întâlnire. Această barcă despre care ne vorbește Evanghelia, este a
lui Petru, este Biserica lui Isus Cristos. De-a lungul secolelor, ea a cunoscut
furtuni, violenţe şi persecuţii.
Marea dezlănțuită simbolizează
moartea. Reprezintă locul puterilor răului. Isus care merge pe mare vine să ne facă
să înţelegem că răul nu are nici o priză asupra lui. Ne revelează că adevăratul
Dumnezeu este învingător asupra morții şi a păcatului. Atunci când totul merge rău,
noi riscăm să credem că Dumnezeu ne-a abandonat. Dar el este acolo, prezent; și
ne spune: „vino!” Vede îndoielile, temerile noastre atunci când ne confruntăm
cu furtuna. Dar el este acolo pentru a ne linişti şi a ne învaţă speranţa.
Dacă în primim pe Cristos în
barca vieţii noastre, ştim că putem conta pe el. Suntem uniți în credinţă în
el. El nu ne cere decât să ne alăturăm cu inima vieții noastre, în îndoielile
noastre. El nu încetează să ne ţină de mână. Biserica este aceasta barca care trebuie
să înfrunte furtunile. Ceea ce salvează nu sunt calităţile nici curajul
membrilor sale, dar credinţa care le permite să avanseze în întuneric. Credinţa
ne dă siguranța prezenţei lui Isus de partea noastră.
Şi mai presus de toate acestea,
să nu uităm: în fiecare duminică, Isus ne invită la Euharistie. El ne oferă Trupul
şi Sângele său pentru a ne face puternici în încercări. Cu el, noi putem continua
drumul nostru cu mult curaj. Şi la sfârşitul Liturghiei suntem trimiși pentru a
fi martori și mesageri ai acestei vești bune. Împreună cu unul cu altul putem
face această mărturie de credinţă: „Cu
adevărat, tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6991-homelie-du-19eme-dimanche-13-aout/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu