Evanghelia
Ioan 6,51-58: În acel timp, Isus
le-a zis iudeilor: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă
mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da
eu este trupul meu pentru viaţa lumii”. Atunci iudeii au început
să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm
trupul său?” Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu
mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia
în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană,
iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu
şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. Aşa cum m-a trimis
Tatăl, care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă
pe mine va trăi prin mine. Aceasta este pâinea care s-a coborât
din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine
mănâncă această pâine va trăi în veci”.
Omilie
După Euharistie din Joia Sfântă, noi
regăsim această mare sărbătoare a Euharistie, a Preasfântul Sacrament, a Trupului
şi Sângelui lui Cristos. Este Isus însuşi care se dăruieşte ca hrană. A voit să
ne lase prezenţa sa sub formă de mâncare. Euharistia este într-adevăr hrană
esenţială pentru viaţa noastră. Parohul de Ars zicea: „Nu sunt vrednici de
aceasta, dar aveți nevoie de ea”. Textele biblice din această sărbătoare ne
pregătesc pentru a primi acest dar al lui Dumnezeu.
Prima lectură merge înapoi cu
șapte secole înainte de Cristos. Pentru poporul lui Israel era o perioadă de
prosperitate şi abundenţă; tentaţia era de a crede că reușita vine de la geniul
uman. Problema se pune: „De ce continuăm să-l onorăm pe Dumnezeu atunci ne
descurcăm?” Dar Cuvântul lui Dumnezeu vine să ne reamintească: „adu-ţi aminte”.
Mersul prin deşert a fost un timp de probă. În cursul acestui drum dificil,
Dumnezeu nu a încetat niciodată să fie acolo. A înmulţit beneficiile pentru a
asigura supravieţuirea poporului său. A făcut să plouă mană şi a scos apă din
stâncă. Mai presus de toate el a oferit Cuvântul său care este hrană esenţială
pentru suflet.
Atunci când poporul se hrănea cu
mană, el recunoştea că totul vine de la Dumnezeu. Recunoştea că depinde de el.
Era singura modalitate de a nu deveni sclavi unui alt zeu căci adevăratul
Dumnezeu este eliberator. Noi care trăim într-o lume indiferentă sau ostilă
credinţei creştine, trebuie să auzim din nou chemarea Domnului: „Amintiţi-vă!”
Nu uitaţi să vă hrăniți din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Euharistia.
În scrisoarea întâia către corinteni,
apostolul Paul insistă asupra importanţei Euharistiei. Binecuvântare potirului
şi frângerea pâinii nu sunt doar gesturi rituale. Nu sunt o simpla evocare a gesturilor
din trecut. Sub semnele pâinii şi vinului, noi ne împărtășim cu Trupul şi Sângele
lui Cristos; iubim pe Cel care și-a dat Trupul și și-a vărsat Sângele său pentru
noi şi pentru mulţime. Aceasta dragoste care ne uneşte cu el trebuie să ne
unească și cu toţi fraţii noştri. Învăţăm să privim cu ochii lui Cristos, o
privire plină de iubire şi îndurare.
Evanghelia ne propune un fragment
din discursul lung despre Pâinea vieţii. Era după înmulțirea pâinilor lângă
lacul Tiberiadei. Până aici Isus le-a cerut ascultătorilor de a crede în cuvântul
său. Astăzi se decide un nou pas în revelarea persoana sa. Această pâine despre
care vorbește el, ne spune că el este „pâinea vieții”; ne spune că este „trupul
lui dat pentru viaţa lumii”. Anunţă astfel moartea sa, pe care o prezintă ca un
dar al vieţii veşnice pentru lume.
Pâinea coborâtă din cer este Isus
însuşi. Trupul şi sângele său sunt aliment care dă Viaţă veşnică. Astăzi ca și
în trecut, Isus ne cere să facem actul de credinţă. Trebuie să ne hrănească cu
învăţătura sa şi să bem cuvintele sale. Ele sunt cele ale Fiului care ne aduce
viaţa Tatălui. Însă pentru a primi acest dar, trebuie să ieșim din
certitudinile şi raţionamentele noastre umane. Trebuie să avem o inimă săracă,
complet deschisă celui care este „calea, adevărul şi viaţa”.
Euharistia este „Pâinea vieţii”. Această
sărbătoare trebuie să reînvie dorinţa noastră de comuniune cu Dumnezeu pentru
„a locui în el şi el în noi”. În aceste zile, cineva a spus: „Orice Euharistie
este cu mult mai puternică decât tot răul din lume”. E adevărat, la fiecare liturghie
celebrăm jertfa lui Cristos şi victoria sa asupra morţii şi a păcatului. Îi aducem
mulţumiri lui Dumnezeu care nu încetează să ne umple cu beneficiile sale. În el
vom găsi adevărata bucurie. Din păcate, suntem prea adesea victimele rutinei atunci
când noi ar trebui să fim în uimire. Intrăm în Euharistie fără transformare
treptată, fără pregătire. Şi plecăm din nou adesea fără a avea timp să primim
pe acela care a venit să locuiască între noi. Şi mai ales nu am înţeles că
suntem trimiși pentru a trăi în comuniune.
Astăzi, trebuie să regăsim
puterea mesajului Evangheliei. Când ne-am adunat pentru a celebra Euharistia
suntem în momentul cel mai important al zilei. Din păcate, mulţi sunt absenți: toate
acestea nu sunt noi. Deja, în momentul în care sfântul Ioan scria Evanghelia sa,
el suferă mult pierzând afecțiunea comunităților cu privire la Euharistie.
Atunci el le amintește cu putere că Isus a spus iudeilor odinioară: „Eu sunt
pâinea care m-am coborât din cer”.
Să dea Domnul ca această veste
bună să dea bucurie, mulţumire şi un nou elan pentru viaţa noastră.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6915-homelie-pour-la-fete-du-saint-sacrement-2/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu