Evanghelia Ioan 20,19-23: În seara aceleiaşi
zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica
iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace
vouă!” Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii
s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace
vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi,
spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor
fi ţinute”.
Omilie
Cincizeci de zile după Paşti este
sărbătoarea Rusaliilor. În toată această perioadă, am sărbătorit pe Isus cel înviat,
învingător al morţii şi a păcatului. El ne deschide o trecere spre o nouă lume pe
care el o numeşte Împărăţia lui Dumnezeu. În ziua de Înălţare, el se manifestă pentru
ultima dată apostolilor săi. Cartea Faptele
Apostolilor (din prima lectură de Înălțare) ne spune că „a fost înălţat şi
un nor l-a ascuns din ochii lor”.
Cristos cel înviat a dispărut din
ochii lor. Dar nu-i va lăsa singuri: le spune că vor „primi o putere” de la
Duhului Sfânt care va veni asupra lor. Aceasta s-a întâmplat în ziua de Rusalii:
în acea zi, erau o mulţime de oameni la Ierusalim. Erau veniți de peste tot pentru
a sărbători darul Legii lui Moise. În acel timp, era Rusaliile. Dar până în această
zi, nimic nu se întâmplă după cum a fost prevăzut. Sfântul Luca ne vorbește
despre un zgomot ca un vânt puternic şi de un foc care se propaga în limbi. Era
darul Duhului Sfânt.
În acest moment, totul s-a
schimbat în inima apostolilor. Frica care i-a paralizat a fost îndepărtată. Ei proclamă
minunățiile lui Dumnezeu în faţa acelor care l-au dat la moarte pe Cristos pe cruce. Prima dintre
minunile Domnului a fost anunțul despre Isus care a murit şi a înviat. Şi ceea
ce este extraordinar este că fiecare ascultă în propria sa limbă. Acesta este
un mod de a spune că Evanghelia este pentru toată lumea, indiferent de ţara
lor. Trebuie anunţat tuturor popoarelor. Este în vederea misiunii pe care Duhul
Sfânt le-a dat-o. Cartea Faptele
Apostolilor ne dă mărturie. Citind, descoperim că Duhul Sfânt le-a precedat
în inimile celor care erau pe drumul lor.
Dar pentru a continua să avansăm,
este nevoie de revizuiri. Acest lucru este valabil pentru o maşină şi orice
automobil. Este valabil și pentru viaţa creştină. În scrisoarea sa către
Corinteni, Paul se adresează creştinilor divizați. Le reamintește de rolul
Duhului Sfânt în cadrul comunității. După carisma sa, după calitățile sale. Dar
nimeni nu ar trebui să se simtă superior altora. A fi sclav sau om liber, nu
contează. În Biserica lui Isus Cristos, nu trebuie să se gândească în termeni
de ierarhia, de avansare sau de onoare. De acum, un singur lucru contează: botezul
nostru în Duhul Sfânt.
Rolul Duhului Sfânt este de a ne
conduce la tot Adevărul. Ne aduce aminte de cuvintele lui Isus care a venit să
ne reveleze pe adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. A trăi Rusalii, este a
accepta darul lui Dumnezeu şi a ne lăsă impregnați de iubirea sa. Aceasta nu se
va realiza decât dacă avem o inima săracă, complet deschisă pentru Dumnezeu şi
pentru alţii. Dacă vom rămâne închiși în convingerile şi orgoliul nostru, nimic
nu se va întâmpla. După Înălțarea Domnului, apostolii au avut timp să se pregătească
pentru darul lui Dumnezeu.
Evanghelia ne duce înapoi în seara zilei de Paşti, cinzeci de zile mai
devreme. Discipolii rămân închiși într-un loc ascuns căci se simțeau în
pericol. Teama lor este uneori și teama noastră. Într-o lume indiferentă sau
ostilă în ceea ce privește la credinţa creştină, există neliniște. Din momentul
când suntem tentaţi ne îndoim în noi înşine. Dar ca în seara zilei de Paşti,
Domnul înviat ni se alătură aici unde suntem. Primele sale cuvinte nu sunt reproșuri,
dar o dorinţă de pace. Cu el, vom găsi adevărata bucurie.
În ciuda slăbiciunilor şi
îndoielilor noastre, continuă să aibă încredere în noi: „Aşa cum m-a trimis
Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi!” Acest cuvânt se adresează apostolilor de
ieri și de astăzi. Cristos contează pe fiecare dintre noi ca să fim mesagerii
Evangheliei sale. Pentru această misiune ni l-a dăruit pe Duhul său Sfânt. Aceasta
este ceea ce s-a întâmplat pentru noi în ziua Mirului nostru. Astfel, ca și
Isus putem trăi în iubirea Tatălui care vrea mântuirea tuturor oamenilor.
A anunța Evanghelia nu înseamnă a
repeta unui mesaj memorat. Trăim într-o lume care s-a schimbat mult. Dacă vrem
să-l întâlnim în ceea ce el trăieşte, sunt necesare unele revizuiri. În întreaga
istorie a Bisericii, există multe concilii şi sinoade. Dieceza noastră are ca
temă „Discipoli şi misionari”. Acest lucru nu este să urmăm ideile la modă, dar
să ne ajustăm cu Dumnezeu care vrea să salveze pe toți oamenii. Cristos cel
înviat ne duce să iubim ca el (la fel de mult ca el) și cu el.
La fel cu apostolii, Biserica este chemată să comunice pace şi să
manifeste iertarea. Această pace nu este absența de conflicte; este pace
interioară (liniștea), este milostivire, este Dumnezeu însuşi. Rusalii sunt
Duhul Sfânt care vine pentru a ne
ilumină nopțile noastre. Să-l rugăm pentru ca el să fie mereu cu noi; să
ne dea să anunţăm vestea cea bună cu un zel care nimeni nu ne poate intimida.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de
pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6884-homelie-de-la-fete-de-la-pentecote-2/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu