Duminica milostivirii divine
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 aprilie 2017)
Lecturi: Faptele
Apostolilor 2,42-47; 1Petru 1,3-9; Evanghelia Ioan
20,19-31.
Astăzi celebrăm „Duminica divinei
îndurării”. Sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea a făcut din această
duminică – duminica milostivirii divine. Se numește așa pornind de la cererea
pe care Isus a adresat-o sfintei Faustina, de la care a cerut ca duminica de
după Paște să fie închinată infinitei milostiviri cu care el ne-a iubit și ne-a
răscumpărat. Milostivirea este forţa care pune o limită răului. „Aveţi
încredere – ne spune papa – în milostivirea divină!” Deveniţi oameni ai îndurării!
Milostivirea este haina de lumină pe care însuși Cristos ne-a dat-o la Botez. În
Biserica primară, noii botezați depuneau hainele albe – simbolui luminii – pentru
a trăi botezul cu haine obișnuite. Nu lăsați ca această lumină să se stingă. Duceți
lumii vestea cea bună a milostivirii lui Dumnezeu.
În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,42-47), sfântul Luca este martorul
unei comunităţi creştine care a primit milostivirea lui Isus. Toată viața
creştinilor este transformată. Paștele reprezintă evenimentul decisiv al
credinței creștine. „A apărut o altă generație, o altă viață, un alt mod de a
trăi, o schimbare a naturii noastre. Și voi ați văzut începutul acestei
schimbări spre bine!” – scria sfântul Grigore de Nyssa. Viaţa creştină este
susţinută de patru piloni: „în zilele acelea, fraţii erau stăruitori în
învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la
rugăciune” (v. 42). Mai întâi este învăţătura sau predica apostolilor pe care o
urmăresc cu perseverență; urmează elementul cel mai marcant koinonia: unirea fraternă sau caritate,
care se manifestă în împărțirea bunurilor; apoi frângerea pâinii: este un al
treilea element care face aluzie la ritul euharistic – memorialul Paștelui lui
Cristos, care este izvor şi culme a vieții creștine; și, în ultimul rând, este rugăciune
în case dar și la Templul. Sfântul Luca menționează prezenţa minunilor şi a
semnelor prin mâinile apostolilor care provoacă un sentiment de teamă în toți
cei care sunt purtați să recunoască în cuvântul şi lucrarea apostolilor, Cuvântul
şi prezenţa lui Dumnezeu. Comunitatea creștină atinge energia tocmai prin
mărturisirea credinței în înviere, menținând în comun bunurile posedate,
frecventând învățătura apostolilor și patricipând la euharistie.
În a doua lectură, sfântul Petru (1Pt 1,3-9) ne prezintă un imn baptismal antic
în care este cântată bucuria celui credincios pentru binecuvântărea lui
Dumnezeu care „ne-a renăscut” în apa botezului. Este o binecuvântare centrată pe
milostivire. „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus
Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin
învierea lui Isus Cristos din morţi” (v. 3). Sfântul Petru îi încurajează pe creștinii
din timpul său, supuși la tot felul de încercări, să aducă roade de credință și
speranță. El spune că învierea este promisă la toți; dar nu fără încercări.
Este verificătă calitatea credinţei noastre. Noi, cei care „îl iubim fără să-l
fi văzut; fără a-l vedea, dar crezând în el” (v. 8), nu trebuie să ne lăsăm
cuprinși de descurajare, căci viața noastră, care acum cunoaște moartea, va
vedea gloria învierii. Cristos cel răstignit şi înviat ne aminteşte că nu
suntem părăsiți. Vrea să ne unească la victoria sa.
Ce ne spune evanghelia pe care am
proclamat-o astăzi? Evanghelia după Ioan (In
20,19-31) se armonizează foarte bine cu tema milostivirii divine. Fragmentul pe
care l-am ascultat ni-l prezintă pe Isus înviat care apare apostolilor în ziua
învierii, seara. Îl găsim pe cel înviat în faţa prietenilor săi care l-au
abandonat. Nu căută să le facă reproșuri apostolilor. Dimpotrivă, se întâlnește
pentru a le dărui pace: „Pace vouă!” Shalom! Pace
învierii, pacea milostivirii care iartă pe cei păcătoși. El are pentru ei o
privire cu adevărat milostivă. Pacea este darul pascal al lui Cristos cel înviat.
Isus le arată semnul răstignirii
şi lovitura de lance. Rănile pe care el le arată nu sunt un reproş, ci sunt
semnul iubirii sale. Contemplând rănile, noi înțelegem mai bine cât de mult ne
iubeşte.
Evanghelia ne relatează un lucru
de necrezut: Isus dă oamenilor care-l abandonaseră misiunea de a ierta:
„Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate!”
(vv. 22-23). Este darul extraordinar al iubirii milostive a Domnului! Sunt
trimiși de acela pe care îl trădaseră. Ori, iată, că în ciuda trădării lor, Isus
își pune toată încrederea până la dăruirea slujirii iertării. Cu aceste
cuvinte, Isus dă Bisericii sale puterea de a ierta păcatele. Demonstrează că
ştie cine suntem noi. Dar are certitudinea că le poate învinge pentru totdeauna
şi că le poate ierta în milostivirea infinită a lui Dumnezeu. Atunci Biserica
nu este comunitatea unde nu se păcătuieşte, dar comunitatea unde se iartă
păcatul.
Chesterton, întrebat despre motivul convertirii sale
la catolicism, a exclamat: „Mă fac catolic pentru a primi iertarea păcatelor
mele”. A înţeles bine ce este Biserica: locul unde se celebrează milostivirea
lui Dumnezeu care iartă.
Dar, iată, că Toma un era cu ei.
Ceilalți discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Opt zile după înviere, Isus
se întâlnește cu apostolii și cu Toma. Acceptă să-i dea o probă ucenicului ezitant.
„Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta
mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” (v. 27). Credința este o cucerire
obositoare și adesea sfâșietoare. Dar, cu răbdare, Isus așteaptă misterul
libertății umane ca să ajungă să declare credință sa: „Domnul meu şi Dumnezeul
meu!” (v. 28). Este cea mai înaltă profesiune de credință din întreaga
Evanghelie. Cel credincios a ajuns la lumină totală a credinței. În acest caz,
Evanghelia poate să se încheie: „Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că
Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui”
(v. 31).
Este Evanghelia milostivirii lui
Dumnezeu. Apostolii au răspuns la chemarea lui Isus. Noi suntem martorii
milostivirii?!...
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu