† Duminică a 5-a de peste an (A): Sarea pământului [05.02.2017]

„Voi sunteţi sarea pământului... Voi sunteţi lumina lumii!” (Mt 5,13-14).

Evanghelia Matei 5,13-16: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei care sunt în casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!”

Omilie

Texte biblice din această duminică ne adresează o chemare la a împărți şi a da cel mai bun din noi înşine. În prima lectură, Isaia se adresează locuitorilor Iudeii. În timp ce au postit şi s-au mortificat, constată că Dumnezeu nu prea ține cont de observațiile lor scrupuloase. De fapt, nu au înţeles nimic. Este adevărat că postesc şi nimeni nu le reproșează; problema vine din faptul că continuă să facă afacerile lor prin exploatarea muncitorilor. În ochii lui Dumnezeu, cel mai important lucru este că ne iubim unii pe alții. Nu ne ajută să-l căutăm pe Dumnezeu dacă nu dispar între noi gesturile acuzatoare şi cuvinte nefaste.

Rugăciunea Psalmului 111 (112) se alătură chemării profetului: „bun este omul care are milă și dă cu împrumut. El este darnic față de cei sărmani”. Acționând astfel, credincioșii pot să devină încrezători: „dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna, iar fruntea lui se înalță cu cinste”. Sunt mulţi cei care au urmat această cale. Să-i cerem Domnului să ne înveţe să urmăm exemplul lor. Doar gesturile noastre de iubire, de împărtășire și de solidaritate vor fi credibile.

În a doua lectură, sfântul Paul ne vorbeşte exact despre iubirea nebună a unui Dumnezeu care se lasă răstignit. Apostolul crede şi trăieşte. Într-o societate care preferă înţelepciunea umană şi discursurile strașnice, acest mesaj este greu să treacă. Dar Paul nu se descurajează. Nu caută strategiile sau elocvenţa cuvântului. Dispare în spatele mesajului pur și simplu. El are încredere în Duhul Sfânt care acționează cu putere asupra inimilor ascultătorilor.

Evanghelia din această duminică urmează celei a „fericirilor”, care a fost proclamată duminica trecută. Isus se adresează discipolilor care s-au adunat în jurul lui pentru a le anunța: „Voi sunteţi sarea pământului... Voi sunteţi lumina lumii”. Atunci când sfântul Matei și-a scris Evanghelia, s-a adresat creștinilor care sunt poate fără vlagă și fără strălucire. Mulți au frică  şi s-au ascuns căci se tem de persecuţie.

Evanghelistul vine să le reamintească că ei nu ar trebui să ţină acea scânteie pentru ei înşişi. Ei trebuie absolut să împărtăşească această descoperire, să fie martori ai credinţei noastră. Darul primit întărește misiunea, atât personal cât și comunitar. Este miza Bisericii „în ieșire”, de care ne vorbeşte papa Francisc. Astfel răspundem la interpelarea lui Isus: „Voi sunteţi sarea pământului... Voi sunteţi lumina lumii”.

Sare și lumina nu exista pentru sine dar există pentru serviciile care i le  solicită. Când Isus ne spune că suntem sarea pământului şi lumina lumii, ceea ce este important este pământul şi lumea. Aceasta înseamnă că noi suntem toți într-o situaţie misionară. Prezenţa noastră este esenţială, dar nu trebuie să uităm că Biserica există pentru lume. Noi, discipolii lui Cristos, suntem în slujba lumii.

Adesea ne plângem de numărul mic de practicanți. Ne tânguim de faptul că bisericile noastre sunt goale. Evanghelia acestei zile ne invită să revizuim criteriile noastre. Trebuie să vedem în termeni de cantitate dar și de calitate. Atunci când ne pregătim o farfurie de linte, punem și o cantitate mica de sare în comparaţie cu lintea. Isus ne spune că suntem sare, nu linte. El vrea ca noi să ne concentrăm pe capacitatea noastră de a da gust lumii.

În calitatea noastră de sarea a pământului, suntem trimiși să descoperim oamenilor savoarea vieţii. Nu ne așteaptă decât gesturi de împărtășire foarte frumoase. Avem în fiecare zi reprezentații armonioase. Ne gândim și la toți cei care se dăruiesc fără zgomot în serviciul altora. Rolul nostru este de a dezvălui numele Celui care lucrează prin intermediul lor. Dumnezeu este prezent peste tot unde există iubire.

Există un pericolul pe care trebuie să-l evităm. Prea multă sare schimbă alimentele şi le face de nemâncat. Lumina prea puternica îl copleșește pe cel care vrea să-l lumineze. Poate să provoace dezastre. Pentru a fi sare şi lumină, trebuie mai întâi să iubești. Este absolut necesar. Evanghelizare nu este o cucerire dar un anunț de Vestea Bună. Şi mai presus de toate acestea, să nu uităm cel mai important lucru: Isus se adresează discipolilor adunați în jurul său. Cu el putem fi sare şi lumină. Fără el, nimic nu este posibil.

„Dumnezeule, Tatăl nostru, Fiul tău Isus ne cheamă pentru a fi sarea pământului şi lumina lumii. Lumina dreptăţii tale să strălucească în vieţile noastre; astfel gesturile și  cuvintele noastre fiind capabile de a aduce în lume savoarea Evangheliei şi viaţa noastră va fi o reflectare a lui Isus, Lumina lumii”.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător: pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6644-5eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).