Întâmpinarea Domnului [joi, 2 februarie 2017]

The Presentation of Christ in the Temple (1692)

by Jean-Baptiste Jouvenet

Evanghelia Luca 2,22-40: După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – a să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Omilie

Avem la sărbătoarea de astăzi un prim martor din secolul al IV-lea în Ierusalim: este denumită – până la recenta reforma a calentarului – sărbătoarea Purificării Sfintei Fecioare Maria, în amintirea momentului istoric a Sfintei Familii, relatat în capitolul al 2-lea din Evanghelia după Luca, care potrivit legii, merege la Templul din Ierusalim, 40 de zile după naşterea lui Isus, pentru a oferi pe primul său născut ca să îndeplinească ritul purificării sale. Reforma liturgică din 1960 a restituit celebrării titlul „Prezentării Domnului”, care a fost iniţial. Oferta lui Isus Tatălui, s-a împlinit în Templu: este un preludiu la jertfa sacrificală de pe cruce.

Acest act de ascultarea a unui rit legal, la care nici Isus, nici Maria nu erau ținuți să o facă, constituie o lecţie de umilinţă: încoronarea anuală a meditației asupra marelui mister de Crăciun, în care Fiul lui Dumnezeu şi mama sa se prezintă în mișcător dar și mortificant în cadrul ieslei, şi anume în sărăcie sa extremă, în existența precară constrând să-și abandoneze țara și în persecuții, deci exilaţii.

Întâlnirea Domnului cu Simeon şi Ana în Templu subliniază aspectul sacrifical al celebrării și a comuniunii personale cu Maria în jertfa lui Cristos, întrucât la patruzeci de zile după maternitatea sa profeţia lui Simeon face să se întrevadă perspectivele suferinţei sale: „O sabie îți va străpunge sufletul!” Maria, din cauza intimii sale unirii cu persoana lui Cristos, este asociată cu jertfa Fiului său. Nu e de mirare deci că sărbătoarea de astăzi într-un timp așa de importantă încât l-a împins pe împăratului Iustinian să da decretul ca pe 2 februarie să fie sărbătorită pe întreg Imperiul de Răsărit ziua de astăzi.

Roma adoptă această sărbătoarea spre mijlocul secolului al VII-lea; papa Sergius I (687-701) a instituit cea mai veche dintre procesiunile penitențiale romane, care plecând de la biserica san Adriano al Foro se închide în Santa Maria Maggiore. Ritul binecuvântării lumânărilor – despre care avem o mărturie deja din secolul al X-lea – este inspirat de cuvintele lui Simeon: „Ochii mei au văzut mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor!” Dar la acest ritual important este tras numele popular al festivității „candelelor”. Știria este dată deja de sfântul Beda Venerabilul, după care această procesiune ar fi un contrast la procesiunea de la Roma a lui „Lupercalia” [n. t.: este un festival al fertilității în vechea Romă, celebrat pe 15 februarie în onoarea zeului pastoral Lupercus]. O reparaţie la desfrâul care era în această împrejurăre, nu se găsește confirmat de istorie.

(de Piero Bargellini [2 februarie 2017]; traducător din limba italiană pr. Isidor Chinez; sursă:http://ocarm.org/it/content/liturgy/presentazione-signore).