Savoarea unei vieți luminoase (V TPA [A] - 5 februarie 2017)

Savoarea vieții luminoase

[anul A]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (5 februarie 2017)

Lecturi: Isaia 58,7-10; 1Corinteni 2,1-5; Evanghelia Matei 5,13-16.

Duminica aceasta s-ar putea numi duminica mărturiei: evanghelia ne declară „sarea pământului” și „lumina lumii”. Sfântul Paul ne spune cum să mărturisim predicând nebunia unui Mesia răstignit.

În prima lectură, profetul Isaia (Is 58,7-10) se adresează locuitorilor Iudeii și îi îndeamnă să fie lumină pentru oameni și să împlinească fapte bune și să se întoarcă la voința lui Dumnezeu: „Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l” (v. 7). În timp ce au postit şi s-au mortificat, ei constată că Dumnezeu nu prea ține cont de observațiile lor scrupuloase. Postul este a împărți cu celălalt pâinea, cu nevoiașul. Dar de fapt, nu au înţeles nimic. Practică religia de fațadă. Un post steril. Este adevărat că postesc dar nimeni nu le reproșează. Problema vine din faptul că continuă să facă afacerile lor prin exploatarea țăranilor și  muncitorilor. În ochii lui Dumnezeu, cel mai important lucru este că ne iubim unii pe alții. Nu ne ajută să-l căutăm pe Dumnezeu dacă nu dispar dintre noi gesturile acuzatoare şi cuvinte nefaste. A-ți face milă de cel nevoiaș este mai însemnat decât toate liturgiile timpului. Dacă veți lucra astfel, atunci comuitatea celor credincioși va străluci ca o lumină și își va recupera forța și convingerea. „Atunci, lumina ta va răsări ca zorile!” Nu ca lumina ta personală, ci gloria Domnului te va însoți. Iar lumina este simbolul mescanic. Lumina alungă întunericul, simbolul nimicului și al morții. Gesturile concrete de dreptate şi de iubire faţă de aproapele determină oamenii să-l preamărească pe Dumnezeu: „Atunci îl vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, vei striga şi el va zice: «Iată-mă!»”.

În a doua lectură din Scrisoarea către Corintieni (1Cor 2,1-5), sfântul Paul ne vorbeşte exact despre iubirea nebună a unui Dumnezeu care se lasă răstignit. „Când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune: n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit” (v. 1-2). Într-o societate care preferă înţelepciunea umană şi discursurile convingătoare, acest mesaj ar trebui să treacă greu. Paul a renunțat la limbajul înțelepciunii care voia să convingă, pentru a predica o nebunie: Cristos răstignit. Să predici grecilor, îndrăgostiți de armonie, un om spânzurat de o cruce, este prea tare! Dar Paul nu se descurajează. Nu caută strategiile sau elocvenţa cuvântului. Dispare în spatele mesajului pur și simplu. El are încredere în Duhul Sfânt care lucrează cu putere asupra inimilor ascultătorilor: întrucât „credinţa voastră să fie bazată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (v. 5). Aici este puterea evangheliei.

Evanghelia după sfântul Matei (Mt 5,13-16) ne propune cuvintele adresate nouă, discipolilor săi, de astăzi: „Voi sunteți lumina lumii… Voi sunteți sarea pământului!”

Cum să fii sare? Cum să fii lumină?

Când scrie evanghelia sa, sfântul Matei s-a adresat creștinilor care sunt fără vlagă și fără strălucire; mulți au frică şi s-au ascuns căci se tem de persecuţie. Evanghelistul îi îndeamnă și le reamintește că acea flacără mai mică sau mai mare ar trebui să se dezvolte pentru a fi matrori ai credinței și pentru alții. „Voi sunteți lumina lumii… Voi sunteți sarea pământului!”

Isus vorbește direct celor care îl ascultă și folosește un limbaj simbolic ușor de înțeles, deoarece face apel la experiența de zi cu zi. El are un mesaj foarte clar: cel care dorește să-l urmeze trebuie să fie ca sarea care dă gust și înțelepciune vieții.

Folosind imagini din viața cotidiană, în cuvinte simple și directe, Isus arată care este misiunea și rațiunea de a fi a comunităților: să fie sare! Pe vremea aceea, pe căldura care era mare, oamenii și animalele aveau nevoie de multă sare. Sarea era adusă de furnizor în blocuri mari, iar aceste blocuri se puneau în piață, ca să fie consumate de lume. Sarea care rămânea, cădea pe pământ, nu mai folosea la nimic și era călcată în picioare de toți. Isus evocă această situație, pentru a le clarifica ucenicilor misiunea pe care trebuie să o desfășoare. Fără sare nu se putea trăi.

Sare și lumină nu exista pentru sine dar există pentru serviciile care i le solicită. Când Isus ne spune că suntem „sarea pământului” şi „lumina lumii”, el vrea să ne spună ceea ce este foatre important: este pământul şi lumea. Atunci când ne pregătim să dăm o farfurie de linte, punem și o cantitate mica de sare în comparaţie cu lintea. Isus ne spune că suntem sare, nu linte. Sarea nu este pentru altceva decăt să dea gust mâncării. El vrea ca noi să ne concentrăm pe capacitatea noastră de a da gust lumii. În calitatea noastră de sarea a pământului, suntem trimiși să descoperim oamenilor savoarea vieţii.

Lumina nu există pentru sine, ci ca să lumineze drumul. Isus spune că ucenicul său îl urmează întotdeauna pe el – lumina mult așteptată care îndepărtează întunericul – și de aceea și discipolul trebuie să fie lumină. Rămânând unit cu el, ucenicul este chemat să fie lumina lumii care poate fi observată asemenea unei cetăți așezate pe munte. Trăind această chemare, creștinul va deveni el însuși o candelă care va lumina și care îi va conduce pe ceilalți spre Dumnezeu. Trebuie să eliminăm asuprirea, nedreptatea, trebuie să lucrăm pentru pace și demnitatea fiecărei persoane; trebuie să ne străduim pentru a elimina foamea, bolile, exploatarea. Acestea sunt faptele care devin lumină. Și mai presus de orice, faptă bună este făcută pentru Domnul:  totul vine de la el, el susține toate. Lui să-i aducem laude, recunoștință și iubire pentru toate lucrurile pe care le putem realiza astăzi.

---

 [bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014].

---