 |
| Sărbătoarea Sacrificiului |
Musulmanii au două sărbători pe an. Nici una dintre ele nu
poate fi asemănată cu Paştele sau Crăciunul pentru că semnificaţia lor este
alta. Una dintre sărbători se numeşte Sărbătoarea Postului şi se
sărbătoreşte la sfârşitul lunii de post Ramadan şi cealaltă sărbătoare se
numeşte Sărbătoarea Sacrificiului, când mulţi dintre musulmani se află
în pelerinaj la Mecca.
Credincioşii
musulmani celebrează sâmbătă, 4 octombrie, Kurban
Bayram - Sărbătoarea Sacrificiului.
Aceasta este unul dintre cele
mai importante evenimente religioase din religia islamică şi are loc la finalul
pelerinajului anual organizat la locurile sfinte de la Mecca - Arabia Saudită.
Sărbătoarea
comemorează gestul de sacrificiu al Profetului Ibrahim (Abraam, pentru
iudeo-creştini), cel care, pus să aleagă între dragostea faţă de unicul său fiu
şi adoraţia lui Allah, optează pentru confirmarea devoţiunii faţă de divinitate.
Coranul spune că
pentru a-şi exprima credinţa necondiţionată şi supunerea faţă de Allah, Ibrahim
se arată pregătit să-şi sacrifice fiul, pe Ismail, dar Creatorul, văzându-i determinarea şi
neclintita credinţă, îl trimite pe Arhanghelul Gabriel cu un berbec pe altarul
sacrificiului. Astfel, lama cuţitului taie gâtul animalului şi nu pe cel al
copilului mult iubit, ziua aceasta fiind celebrată de lumea musulmană ca Sărbătoarea Sacrificiului, ceremonie ce
reconfirmă anual credinţa în Allah.
Cu ocazia Sărbătorii Sacrificiului musulmanii sacrifică un
animal în numele lui Dumnezeu, Cel Unic (o oaie sau un berbec sau o vacă sau o
capră). Tradiţia sacrificării
unui animal de către fiecare musulman adult şi înstărit a apărut în anul al
II-lea al islamului, având semnificaţia unui gest de bunăvoinţă şi adorare a
lui Allah, prinos de mulţumire şi recunoştinţă pentru împlinirea unor năzuinţe,
credinciosul muslman oferind în dar nevoiaşilor 2/3 din animalul jerfit şi
oprind pentru cina din familie doar 1/3 din Kurban.
În dimineaţa primei zile de sărbătoare musulmanii merg la
moschee, unde împlinesc o rugăciune specială de sărbătoare şi se felicită cu
întreaga comunitate. După care merg în vizită la părinţi, bunici, rude,
profesori, cunoştinţe cărora le urează sărbători fericite.
Musulmanii servesc musafirii şi cunoscuţii cu tradiţionalele
baclavale – prăjituri însiropate făcute acasă, dar şi cu alte dulciuri şi
prăjituri. Copiii sărută în semn de respect şi apreciere mâinile părinţilor,
bunicilor, profesorilor şi învăţătorilor lor, ale rudelor mai în vârstă.
Fiecare dintre aceste două sărbători sunt ocazii în
care credinciosul să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările
oferite de el, să fie mai aproape de el şi mai aproape de cei săraci, nevoiaşi
şi neajutoraţi.
(Sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu