sâmbătă, 26 aprilie 2014

† Duminica a 2-a a Paştelui: Întâlnirea care schimbă frica în bucurie (omilie)

Necredința Sfântului Toma (1639) - de Salvator Rosa
 
Evanghelia - Ioan 20,19-31. 19 Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pacea să fie cu voi!" 20 După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: "Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!" 22 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi pe Duhul Sfânt; 23 cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute". 24 Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. 25 I-au zis ceilalţi ucenici: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a declarat: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede". 26 Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: "Pacea să fie cu voi!" 27 Apoi i-a zis lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios". 28 Toma i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" 29 I-a zis Isus: "Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!" 30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi şi multe alte minuni care nu sunt scrise în cartea aceasta; 31 iar acestea s-au scris ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui.
 
Omilie
 
 
„Uşile casei fiind încuiate de frica iudeilor”: teama este un sentiment pe care cititorul celei de a patra evanghelii îl cunoaşte deja. Este frica mulţimii care nu îndrăznea să vorbească în public despre Isus (In 6,13). Este frica părinţilor orbului vindecat care se tem de reacţia autorităţilor (In 9,22). Este frica câtorva oameni de vază care nu au curajul să se declare de partea lui Isus de teamă să nu fie scoşi din sinagogă (In 12,42). Frica vine totdeauna din extern, dar dacă poate intra în inima omului este numai pentru că acolo găseşte un punct de sprijin. Nu foloseşte deci să închizi uşile. Frica intră în profund dacă suntem şantajaţi pentru vreun motiv, de exemplu, de teama că ne pierdem viaţa, chiar dacă, cel mai adesea, ne este frică pentru mult mai puţin. Dar acum că Domnul a înviat, nu mai este motiv pentru nici o teamă. Chiar moartea este învinsă: de ce să ne fie atunci teamă?
 
„Pace vouă”: şi pacea este darul Domnului înviat. Dar este o pace diferită de aceea a lumii. Diferită pentru că este darul lui Dumnezeu şi pentru că merge la rădăcină, acolo unde omul se decide pentru minciună sau pentru adevăr. Diferită pentru că este o pace care ştie să plătească preţul dreptăţii. Pacea lui Isus nu promite să elimine Crucea – nici din viaţa creştinului, nici din istoria lumii – dar ne face siguri de victoria sa: „Eu am învins lumea” (In 16,33).
 
„Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul”: discipolii trec de la teamă la bucurie. Bucuria, darul Domnului înviat, este o participare chiar la bucuria sa. Nu sunt două bucurii diferite, una pentru Dumnezeu şi una pentru om. Totdeauna este vorba, şi într-un caz şi în altul, de o bucurie care îşi fixează rădăcinile în iubire. Această bucurie nu constă în absenţa Crucii, dar în înţelegerea că Cel Răstignit a înviat. Credinţa permite o lectură diferită a Crucii şi a dramei omului. Pacea şi bucuria sunt în acelaşi timp darurile Celui Înviat şi urmele pentru a-l recunoaşte. Dar trebuie înfrânt ataşamentul de noi înşine. Numai aşa nu mai suntem şantajaţi. Pacea şi bucuria înfloresc numai în libertate şi în dăruirea de sine.
 
„Primiţi pe Duhul Sfânt”: Duhul este martorul lui Isus. În faţa ostilităţii pe care o vor întâlni, ucenicii vor fi expuşi dubiului, scandalului, descurajării: Duhul îl va apăra pe Isus în inimile lor, îi va face siguri în neascultarea lor faţă de lume. Ucenicii vor avea nevoie de siguranţă: Duhul le va oferi această siguranţă.
 
(Don Bruno Maggioni [03.04.2005]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=4044).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu