Cristos a înviat (de Costache Ioanid)

Învierea - Tissot

Atâtea păsări cântătoare

atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înţelept şi prin ce lege

aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?

Un ghiocel din muşchi se-arata

Şi-un strop de roua dă-n vileag.
Nu-i oare lacrima curata
de bucurie şi de drag?

Mireasma dulce şi jilava

din liliac şi din salcâm
ce-i alta decât imn de slava
către-al tăriilor ţărâm?

Ce vrea să spună fulguirea

ce-mbracă ramuri de cireşi,

de nu-i în ea neprihănirea
celui Ales între aleşi?

Sub soarele ce se răsfrânge

lalele roşii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub paşii lui?

Iar când se-nalţă-ntre boschete

narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?

Atâtea păsări cântătoare

atâta soare revărsat!…
Ori nu-s acestea toate oare
un larg “Cristos a înviat!”

de Costache Ioanid