O Biserică în lume: Sfântul Valentin, episcopul de Terni, martir

vineri, 14 februarie 2014

Sfântul Valentin, episcopul de Terni, martir

Sărbătoarea sfântului Valentin, episcop de Terni și martir, este legat de festivitățile vechi greciști, italenești și romane care țineau pe 15 februarie în onoarea zeului Pan, Fauno și Luperco. Aceste festivități legate de purificarea câmpurilor și de ritualuri de fertilitate au fost interzise de către Augustus și apoi suprimate de papa Gelasius I (492-496) în 494. Biserica încreștină riturile de fertilitate păgână anticipând în ziua de 14 februarie prin atribuirea sfântului martir capacitatea de a proteja pe logodnici și pe toți cei îndăgostiți îndreptându-se spre căsătorie. La aceasta au apărut câteva legende. Cele mai interesante sunt acelea care spun că sfânt martir iubitor de trandafiri și flori parfumate, organiza celor logodiți pentru a le ura o unire fericită[1].

În ziua de 14 februarie, se comemorează şi doi martiri cu numele Valentin. Comemorarea lor a dat numele la o simpatică tradiţie, foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Deoarece în Evul Mediu se credea că, în această zi, păsările, simţind apropierea primăverii, începeau să-şi facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului Valentin este începutul redeşteptării anuale la viaţa nouă, deci a iubirii dătătoare de viaţă. Sfântul Valentin a devenit patronul logodnicilor.

Dar care Valentin? Oare preotul din Roma, care a fost martirizat în anul 268? Sau episcopul de Terni, care a avut aceeaşi soartă glorioasă cinci ani mai târziu?

Cel dintâi ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi şi convingătoare ale lui Valentin au răscolit şi gândurile împăratului; îndreptându-se către publicul ce era de faţă, a spus: „Ascultaţi vorbele înţelepte ale acestui om”. A fost totuşi condamnat la moarte, deoarece, între timp, l-a convertit la credinţa creştină pe însuşi prefectul Asteriu şi pe toată familia lui. Martirul a fost înmormântat lângă Via Flaminia, unde s-a ridicat şi o biserică dedicată lui.

Al doilea Valentin, episcopul de Terni, în timpul unei treceri prin Roma, i-a adus la credinţa creştină pe un filosof renumit, Cratone, şi pe trei tineri ucenici ai săi atenieni; acest zel l-a pus în primejdie de a fi uşor denunţat de către păgâni. Într-adevăr, episcopul a fost denunţat şi adus în faţa tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului. Cei trei tineri convertiţi i-au dus trupul neînsufleţit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către înfloritoarea comunitate creştină de acolo.

Valentin este un nume latinesc, format din participiul prezent al verbului valeo – valere = a se simţi bine, a fi în putere. În lumea anglo-saxonă, numele Valentin este sinonim cu Sweetheart – „îndrăgostiţi”, şi este atribuit felicitării pe care îndrăgostiţii şi-o trimit în ziua de 14 februarie. Creştinul adevărat doreşte să facă din fiecare clipă a vieţii sale o declaraţie de dragoste sinceră faţă de Dumnezeu, izvorul binelui[2].

Astăzi de sărbătoarea de Sfântului Valentin este sărbătorit peste tot ca un sfânt al iubirii. Invitaţia şi puterea de a iubi, care sunt înscrise în mesajul sfântului Valentin trebuie să fie considerat exclusiv în sensul de relaţia dintre bărbat şi femeie. Iubirea este Dumnezeu însuşi şi omul este chipul lui Dumnezeu. În iubire stă solidaritatea şi pace, unitatea familiei şi întreaga umanitate.