Sărbătoarea sfântului Valentin,
episcop de Terni și martir, este legat de festivitățile vechi greciști,
italenești și romane care țineau pe 15 februarie în onoarea zeului Pan, Fauno
și Luperco. Aceste festivități legate de
purificarea câmpurilor și de ritualuri de fertilitate au fost interzise de
către Augustus și apoi suprimate de papa Gelasius I (492-496) în 494. Biserica încreștină
riturile de fertilitate păgână anticipând în ziua de 14 februarie prin atribuirea
sfântului martir capacitatea de a proteja pe logodnici și pe toți cei
îndăgostiți îndreptându-se spre căsătorie. La aceasta au apărut câteva legende.
Cele mai interesante sunt acelea care spun că sfânt martir iubitor de
trandafiri și flori parfumate, organiza celor logodiți pentru a le ura o unire
fericită[1].
În ziua de 14 februarie, se
comemorează şi doi martiri cu numele Valentin. Comemorarea lor a dat numele la
o simpatică tradiţie, foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Deoarece în
Evul Mediu se credea că, în această zi, păsările, simţind apropierea
primăverii, începeau să-şi facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea
Sfântului Valentin este începutul redeşteptării anuale la viaţa nouă, deci a
iubirii dătătoare de viaţă. Sfântul Valentin a devenit patronul logodnicilor.
Dar care Valentin? Oare preotul
din Roma, care a fost martirizat în anul 268? Sau episcopul de Terni, care a
avut aceeaşi soartă glorioasă cinci ani mai târziu?
Cel dintâi ne este prezentat ca
un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul
procesului. Răspunsurile limpezi şi convingătoare ale lui Valentin au răscolit
şi gândurile împăratului; îndreptându-se către publicul ce era de faţă, a spus:
„Ascultaţi vorbele înţelepte ale acestui om”. A fost totuşi condamnat la
moarte, deoarece, între timp, l-a convertit la credinţa creştină pe însuşi
prefectul Asteriu şi pe toată familia lui. Martirul a fost înmormântat lângă
Via Flaminia, unde s-a ridicat şi o biserică dedicată lui.
Al doilea Valentin, episcopul de
Terni, în timpul unei treceri prin Roma, i-a adus la credinţa creştină pe un
filosof renumit, Cratone, şi pe trei tineri ucenici ai săi atenieni; acest zel
l-a pus în primejdie de a fi uşor denunţat de către păgâni. Într-adevăr,
episcopul a fost denunţat şi adus în faţa tribunalului, care l-a condamnat la
moarte prin tăierea capului. Cei trei tineri convertiţi i-au dus trupul
neînsufleţit la Terni ,
unde a fost primit cu mari onoruri de către înfloritoarea comunitate creştină
de acolo.
Valentin este un nume latinesc,
format din participiul prezent al verbului valeo – valere = a se
simţi bine, a fi în putere. În lumea anglo-saxonă, numele Valentin este sinonim
cu Sweetheart – „îndrăgostiţi”, şi este atribuit felicitării pe care
îndrăgostiţii şi-o trimit în ziua de 14 februarie. Creştinul adevărat doreşte
să facă din fiecare clipă a vieţii sale o declaraţie de dragoste sinceră faţă
de Dumnezeu, izvorul binelui[2].
Astăzi de sărbătoarea de Sfântului
Valentin este sărbătorit peste tot ca un sfânt al iubirii. Invitaţia şi puterea
de a iubi, care sunt înscrise în mesajul sfântului Valentin trebuie să fie
considerat exclusiv în sensul de relaţia dintre bărbat şi femeie. Iubirea este
Dumnezeu însuşi şi omul este chipul lui Dumnezeu. În iubire stă solidaritatea
şi pace, unitatea familiei şi întreaga umanitate.
[2]
Cf. http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/320/Sf-Valentin-pr-m.aspx
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu