XXXI TPA (C): Întâlnirea cu Dumnezeu este un dar (omilie)

Convertirea lui Zaheu -
de Bernardo Strozzi

Evanghelia: Luca 19,1-10 - În acel timp, ¹ Isus Cristos trecea prin cetatea Ierihon. ² În această cetate trăia un om bogat cu numele de Zaheu, mai marele vameşilor. ³ Acesta dorea nespus de mult să-l vadă pe Isus, dar fiind mic de statură, nu putea din cauza mulţimii. ⁴ Pentru a-l vedea pe Isus, a alergat înainte, pe unde avea să treacă Isus, şi s-a urcat într-un sicomor. ⁵ Ajungând în acel loc, Isus l-a zărit şi i-a spus: "Zahee, coboară repede, căci astăzi trebuie să intru în casa ta!" ⁶ Zaheu a coborât îndată şi l-a primit cu bucurie în casa lui. ⁷ Văzând aceasta, mulţimile murmurau zicând: "Iată, a primit să fie găzduit în casa unui păcătos!" ⁸ Apropiindu-se de Isus Zaheu a zis: "Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am făcut vreo nedreptate cuiva, îl despăgubesc împătrit". ⁹ Isus i-a răspuns: "Astăzi a intrat mântuirea în această casă, pentru că şi acest om este un fiu al lui Abraham. ¹⁰ Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut".

 

Omilie

Luca descrie personajul Zacheu cu grijă: este vameș, șeful vămii din Jerihon, zonă de hotar a provinciei romane. Are în subordine mulți oameni și este foarte bogat. Strângătorii de taxe sunt considerați păcătoși publici și iudeii observați îi evitau considerându-i impuri.

 

Zacheu este ”un caz dificil” și pentru evanghelie pentru că este foarte bogat. În episodul precedent al tânărului bogat Isus i-a zis: ”Este mult mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea unui ac decât să intre un bogat în împărăția cerurilor”! (18,25). Totuși este o diferență între Zacheu și tânărul bogat. Zacheu este considerat de toți ca un păcătos, și el însuși este gata să admită aceasta. Nu poate afirma, cum afirmă în schimb tânărul bogat: ”Toate acestea le-am respectat din copilărie” (18,21). Zacheu este conștient că este păcătos și știe că are nevoie de iertare.

 

Mic de statură, Zacheu se cațără pe un copac ca să-l vadă pe Isus. Isus îl observă și îi spune: ”Zachee, coboară repede, pentru că astăzi trebuie să mă opresc în casa ta”. Trebuie observată delicatețea cuvintelor lui Isus: nu spune ”coboară imediat pentru că vreau să te convertești”, ci: vreau să fiu oaspetele tău. Isus pare să caute că are nevoie de ospitalitatea lui ca să aibă apoi posibilitatea de a ierta.

 

Inițiativa este a lui Isus și este gratuită, totuși se inserează într-o disponibilitate a omului. Întâlnirea cu Dumnezeu este totdeauna în același timp un dar și o împlinire a unei căutări, ascultarea unei dorințe. Zacheu dorește să-l vadă pe Isus și apoi, interpelat, este gata să-l primească (”în grabă a coborât și l-a primit cu mare bucurie”.

 

Întâlnirea cu Isus schimbă viața lui Zacheu. Isus într-adevăr nu-i spune nimic lui Zacheu dar acesta înțelege: ”Iată, Doamne, dau jumătate din bunurile mele la săraci, și dacă am fraudat pe cineva, îi dau înapoi de patru ori mai mult”.

 

Vameșul Zacheu devine astfel figura ucenicului creștin care nu lasă totul, așa cum au făcut alții care au fost chemați de Isus, dar rămâne în propria casă, continuând propria muncă, martor însă al unui nou mod de a trăi: nu mai este câștigul mai presus de toate, ci dreptatea (”dau înapoi de patru ori”) și împărtășirea cu cei în nevoie (”dau jumătate din bunurile mele săracilor”).

 

Există discipolul care lasă totul pentru a deveni vestitor itinerant al Împărăției, și există discipolul care trăiește aceeași radicalitate rămânând în lumea căreia îi aparține. (don Bruno Maggioni [04.11.2007], trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net).