Gândul zilei

 

Insondabilul mister al harului şi al păcatului – un binom de nedespărţit – este prezentat cu o forţă şi o vitalitate extraordinare. În toate textele sale, autorul reuşeşte să facă vizibilă ciocnirea violentă dintre „dulcea speranţă” care conduce la Dumnezeu şi adânca disperare care poartă la nimic, pătrunzând în acele spaţii intime ale inimii umane unde este jucată existenţa omului, spaţii imateriale pe care autorul reuşeşte să le facă, prin expresiile şi imaginile sale poetice, sensibile şi comprehensibile de către raţiune. Plecând de la experienţa personală în această privinţă, Bernanos foloseşte toate posibilităţile tehnice ale scrierii pentru a întrupa în umanitatea personajelor sale dialectica dintre păcat şi har. De aici o insistenţă asupra consecinţelor păcatului pe de o parte ca dezumanizare şi devastare a unei lumi triste, devorată de plictiseală în solitudine – o lume care devine ideograma omului păcătos – de gustul misterios al deprimării, şi pe de altă parte o insistenţă asupra efectelor harului care se descoperă în comuniune şi în dăruirea totală de sine ca seninătate, bucurie, în ciuda suferinţei pe care o poartă.

 

Propunerea lui Bernanos făcută lumii de astăzi este clară: dacă păcatul există şi noi suntem conştienţi de situaţia dramatică a fiinţei „sub soarele Satanei”, totuşi omului cuprins în istoria mântuirii, înţeles fiind aici şi omul contemporan – iar aici stă toată rezolvarea problemei – îi este oferită posibilitatea de a învinge starea de păcat cu toate urmările sale. Această posibilitate se numeşte har. Cel care se deschide intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa sa realizează în sine o adevărată metamorfoză. Aceasta este ceea ce vor să arate ca posibil toţi „sfinţii” bernanosieni.