Existenţa acestei martire foarte tinere este bine documentată; ea a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 12 ani, victimă în prigoana cruntă iniţiată de împăratul Diocleţian. Popularitatea cultului acestei sfinte şi devoţiunea cu care a fost în permanenţă cinstită de-a lungul veacurilor sunt un motiv în plus de a nu considera improbabile diferitele legende transmise prin viu grai şi prin scris, cuprinzând amănunte de la care se inspiră şi slujba bisericească.
Urmând o tradiţie greacă, Papa Damasus afirmă că Sfânta Agnesa ar fi fost arsă pe rug. Dar este mai verosimilă afirmaţia poetului Prudenţiu, şi împreună cu el a întregii tradiţii latine, că tânăra Agnesa, după ce a refuzat să aducă jertfă zeiţei Vesta, a fost dusă cu forţa într-un local rău famat şi expusă bătăii de joc a celor de acolo, apoi decapitată cu o lovitură de spadă.
Faptul este astfel comentat de către Sfântul Ambroziu, care în cinstea ei a compus şi imnul: „Agnes beatae virgini". Într-un trup atât de mic, se găseşte oare un loc să fie lovit? Fetele de vârsta ei nu reuşesc să suporte privirea încruntată a părinţilor şi înţepătura unui ac le face să plângă: dar Agnesa îşi oferă întreaga fiinţă tăişului spadei cu care călăul se îndreaptă cu furie spre ea.
În legătură cu puritatea sufletească şi statornicia în credinţă, tradiţia a ţesut şi în jurul ei o întâmplare istorisită şi despre alte tinere martire: Agata, Lucia, Cecilia, menţionate împreună cu Agnesa în rugăciunile de la Sfânta Liturghie, după canonul roman. După tradiţia populară, însuşi fiul prefectului Romei a încercat să o determine pe Agnesa să-şi schimbe hotărârea de a rămâne fecioară. Respins în încercările sale, tânărul a denunţat-o că este creştină; prefectul Sinfronius în persoană i-a poruncit să aducă sacrificii zeiţei Vesta şi, deoarece a refuzat, a trimis-o pe Agnesa într-un lupanar. Ajutată de puterea lui Dumnezeu, Agnesa scapă nevătămată din această înjositoare osândă, deoarece omul care a încercat să se apropie de ea a căzut mort la picioarele ei. Pe locul unde s-a petrecut acest fapt, loc identificat cu Circul lui Domiţian, s-a ridicat mai târziu biserica Sfânta Agnesa în Arenă.
Îndârjirea prefectului nu s-a înmuiat în faţa miracolului, şi Agnesa a dat suprema mărturie pentru Cristos - prin jertfa vieţii sale fragede, gingaş şi nepătat miel oferit în dar lui Dumnezeu. Un ritual din vechime păstrează amintirea acestui exemplu de nevinovăţie. În dimineaţa zilei de 21 ianuarie se binecuvântează doi miei, care sunt oferiţi Sfântului Părinte Papa: din lâna lor vor fi ţesute palium-urile oferite arhiepiscopilor. Această foarte veche ceremonie se desfăşoară în Bazilica „Sfânta Agnesa", bazilică ce a fost construită pe Calea Nomentană de către Constantina, fiica lui Constantin, în jurul anului 345.
Agnesa în româneşte, Agnes în latineşte, Agnese în italiană, Ines în spaniolă, acest nume în mod greşit a fost considerat ca formă feminină a substantivului agnus = miel; deci agnessa = mieluşea. În realitate, vine de la grecescul Agnè, femininul lui agnos = curat, fără pată. Creştinii au adoptat cu plăcere acest nume, amintind de curăţia sufletească dobândită prin spălarea cu sângele lui Cristos în taina Botezului şi a împăcării. „Dăruieşte-ne, Doamne, tăria Mielului, această forţă a purităţii, a surâsului şi a păcii, forţă care întrece munţi de violenţă".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu