 |
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (10 august 2025)
Lecturi biblice: Înţelepciunii 18,6-9; Evrei 11,1-2.8-12 [forma scurtă]; Evanghelia Luca 12,35-40 [forma scurtă]; lecturi biblice
Omilie
Liturgiei Cuvântului de astăzi are ca temă comportarea cu atenție susținută, vigilentă, lucrând cu grijă, conștiincios și prudent: este vegherea. Prima lectură afirmă că eliberarea israeliților din Egipt a corespuns planului lui Dumnezeu, care fusese deja prezis poporului ales. Ei au crezut și s-au pregătit pentru împlinirea sa: „acea noapte a eliberării a fost făcută cunoscută de mai înainte părinţilor noştri” (Înț 18,6). S-au pregătit nu cu arme. Dumnezeu i-a ajutat pe evrei și i-a lovit pe adversarii lor. Evanghelia după Luca prezintă câteva dintre cuvintele lui Isus despre întoarcerea „Fiului Omului”: „să fie coapsele voastre încinse şi făcliile aprinse, iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă!” (Lc 12,35-36). A doua lectură subliniază credința în venirea „împărăției lui Dumnezeu” ca să se realizeze: „credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd” (Evr 11,1-2). Iată un exemplu: Abraham a crezut în Dumnezeu „fără să vadă” viitorul spre care se îndrepta. Domnul este o călăuză pentru oricine este dezorientat și se află dificultate. Dumnezeu veghează lângă orice credincios!
În prima lectură luată din cartea Înțelepciunii (Înț 18,6-9), autorul este un iudeu care trăiește în Alexandria Egiptului, în ajunul erei creștine. Pentru a susține credința propriilor conaționali, înțeleptul evocă din nou o pagină de istorie în care apare clar protecția divină față de poporului său și intervențiile destinate să pedepsească persecutorii. Textul este o recitire edificatoare [un midrash – o metodă exegetică a textelor biblice, aplicate pentru studiul Torei] a Exodului (cap. 11-12). Relatarea biblică vine luată liber, încorporând reflecții teologice și tradiții populare [haggadah, în ebraică, vine de la verbul „a spune o istorie” sau „a relata” (Paștele)] pentru a ajuta cititorul să înțeleagă misterul istoriei mântuirii. Autorul dezvălui misterul acelei nopți – „acea noapte a eliberării” (v. 6) – căci știe că acea noapte a fost de o importanță enormă pentru istoria poporului evreu; de atunci, Israel a fost un popor liber. În acea noapte pascală, poporul este consacrat lui Dumnezeu. Este centrul vieții religioase și cultice. În acea noapte decisivă, Dumnezeu se dezvăluie poporului său cu toată puterea nemaiauzită: „aşa cum i-ai pedepsit pe potrivnici, tot aşa, chemându-ne la tine, ne-ai glorificat” (v. 8). În timp ce îi ucidea pe întâii născuți ai Egiptului – căci era semnul dreptății lui Dumnezeu – un viitor de bucurie se deschide pentru evrei, se arată împlinirea promisiunii: „mântuirea celor drepţi era aşteptată de poporul tău ca şi pieirea duşmanilor” (v. 7). Liturgia creștină a moștenit tradiția iudaică: în jertfirea mielului pascal se vedea prefigurată moartea lui Isus, Mielului lui Dumnezeu, care prin moartea și învierea sa ne-a eliberat de păcat și ne-a mântuit.
A doua lectură, luată din Scrisoarea către Evrei (Evr 11,1-2.8-12) [forma prescurtată], vorbește despre credința care are ca obiect lucrurile nevăzute, adică venirea „împărăției lui Dumnezeu”, promisă tuturor credincioșilor de Isus. E definiţia credinţei şi primii mărturisitori ai ei: „credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd” (v. 1). Termenul grec hypostasis este realitate ce poate fi înţeles în trei feluri: a) substanţă, esenţă; b) încredere fermă; c) garanţie, titlu de proprietate, ansamblu de documente păstrate în siguranţă în arhivă, care atestă un drept de proprietate. Cei care cred sunt siguri că planul lui Dumnezeu se va împlini, chiar dacă acum nu este evident. Autorul ilustrează gândirea citând exemplul lui Abraham și a Sarei, care, în ciuda vârstei înaintate, credeau că Dumnezeu le va da un fiu din care va ieși un popor numeros: „Prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge. […] Prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu, pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea” (v. 8.11). Când s-a născut fiul promis și Dumnezeu le-a cerut să-l ofere ca jertfă, nu a ezitat să asculte, știind că Dumnezeu este capabil chiar să învie morții.
Cunoaștem că Evanghelia după Luca [forma scurtă Lc 12,35-40] reunește materiale din surse diverse într-o singură călătorie pe care Isus o face împreună cu discipolii săi, începând din Galileea [în nord] și având ca destinație Ierusalimul, cetatea sfântă [în sud]. Relatarea de astăzi – textele inițial independente – Luca le-a unificat în jurul temei așteptării escatologice [escatologia creștină (termenul e în greacă) sunt ultimele lucruri: învierea morților, judecata finală a celor vii și morți și restabilirea „împărăției lui Dumnezeu”] și este introdusă de întrebarea lui Petru: „Atunci Petru a zis: «Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?»” (Lc 12,41). Textul se bazează pe tema „vegherii” ca și capacitate de a interpreta în profunzime evenimentele în lumina venirii finale a lui Cristos. Timpul venirii Domnului este necunoscut. Discipolul trebuie să rămână mereu vigilent, atent și pregătit, „cu mijlocul încins și făcliile aprinse” (v. 35). Această imagine este tipică acelor timpuri: călătorul oriental, pentru a merge mai repede, își încingea strâns tunica în jurul taliei, ridicând-o ușor, își aprindea făclia și mergea prin noapte pentru a evita căldura zilei. Parabola slujitorilor vigilenți este un îndemn de a trăi drumul prezent, fără a uita destinația. În fața evenimentului „prezenței” [parusie din limba greacă] sau a doua venire a lui Isus Cristos, este necesară vigilența, care nu este o atitudine pasivă, nici măcar una psihologică, cu atât mai puțin o „suspendare” ce se traduce prin fugă de lume. Vigilența este un efort constant, o luptă împotriva oboselii și o orientare de viață. A fi vigilent înseamnă a crede că există încă un viitor pentru lume și pentru om, căci a face un efort sau a se preocupa pentru ca acesta să fie demn de Dumnezeu și de omenire. Această atitudine de vigilență se traduce în fidelitate: e așteptarea viitorului și fidelitatea față de prezent. Acești doi poli pe care trebuie să îi avem mereu în minte. Este lucrarea „strălucirii lui Dumnezeu care se apropie” [după cum spune marele teolog Johann Baptist Metz (1928-2019)]. „Va veni” sau „se va întoarce”, într-un final care nu poate fi exprimat în cuvinte, de care nu știm nimic și voim să știm. Este licărirea lui Dumnezeu care se apropie. Creștinismul primar ar spune: „capetele sus!”
Invitația lui Isus la veghe presupune, așadar, o convertire autentică: o credință care nu se manifestă ocazional, ci „informează” întreaga viață creștină.
Domnul se apropie: vegheați!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Scatto G., (https://www.monasteromarango.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu