pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 august 2025)
Lecturi biblice: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi biblice
Omilie
Tema lecturilor din această zi este Maria, mama lui Isus și mamă a Bisericii. Înălțarea Mariei la cer confirmă mesajul pascal. Isus este „pârga” celor înviați (1Cor 15,20). Mama sa este prima care împărtășește destinul său glorios. Domnul este primul, ne amintește sfântul Paul, apoi cei care sunt cu el: „cel dintâi Cristos, după aceea, cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui” (1Cor 15,23). Toți pot împărtăși condiția glorioasă, cu condiția să fie discipoli fideli ai lui Cristos. Printre aceștia, Maria care este Maica Domnului, umila slujitoare, fecioara credincioasă. „Fericirea” nu izvorăște din maternitatea sau din privilegiile ei, ci din credința ei extraordinară, ce ne amintește Elisabeta: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45). Prima lectură prezintă o scenă simbolică și grandioasă; în ea, este femeia care dă naștere unui fiului. E femeia-mamă din Apocalips (Ap 11; 12). Maria ne invită să pătrundem planului lui Dumnezeu, nu să rămânem la suprafața evenimentelor. Misterul i-a însoțit existența, dar în loc să-l respingă, a încercat să-i facă loc în sufletul său, să-l îmbrățișeze.
În prima lectura (Ap 11,19a; 12,1-6a.10ab), apostolul Ioan prezintă într-un limbaj în imagini o femeie: „s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer şi a fost văzut chivotul alianţei lui în templul său. […] S-a arătat în cer un semn mare: o femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” (Ap 11,19; 12,1). Tradiția creștină a recunoscut-o drept mama lui Isus. Copilul care se va naște ieși victorios din lupta cu dragonul: „ea era însărcinată. […]; a născut un copil” (Ap 12,2.5). Femeia reprezintă, fără îndoială, puterea vieții; ea dă naștere urmașilor și asigură viitorul umanității. Este amenințată de o creatură întunecată gata să o înghită pe ea și pe nou-născutul. Dragonul reprezintă puterile morții care se opune vieții. Balaurul este aruncat de sus pe pământ: „atunci a fost aruncat dragonul cel mare, şarpele cel de la început, care se cheamă diavolul şi Satana, cel care înşală toată omenirea” (Ap 12,9), în timp ce o altă „fiară” – o creatură rea – „ridicându-se din mare” (Ap 13,1), adică din adâncurile întunecate ale pământului. Dar „copilul” femeii „va păstori toate neamurile” (v. 5). „S-a auzit un glas puternic în cer spunând: «Acum a venit mântuirea şi puterea, împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său»” (v. 10). Este marea provocare pe care cel credințos de la sfârșitul primului secol o lansează puterilor pământului ostile creștinismului. Maria este aproape de fiul ei, Isus, până la Golgota (cf. In 19,25) și, prin urmare, în evenimentele care urmează istoriei mântuirii, pâna la sfârșit.
Lectura a doua (1Cor 15,20-27a) vorbește despre învierea lui Isus din morți: „Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi” (v. 20). El nu a înviat izolat sau sepărat, ci ca „pârga” a celor înviați. Este primul rod al învierii. Paul foloseşte aici o imagine sugestivă: pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Dumnezeu, evreii îi ofereau primele roade ale pământului – „primiția”. Astfel, la sărbătoarea Paştelui, comunitatea oferea o jerbă alcătuită din primele spice coapte ale anului, iar la Rusalii, două pâini dospite (cf. Lev 23,9-14; 23,15-17). În faţa secerişului morţii, Domnul devine „primul rod” al secerişului vieţii: Cristos este „începutul”. Nu este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morţi care cauzează învierea morţilor: e „întâiul” născut din morți. Cuvântul folosit este „pârgă” care însemna primul avans al recoltei. Pentru că Isus a înviat din morți este asigurată și învierea restului omenirii. Paul afirmă că aceasta derivă direct din învierea lui Isus. Principiul pe care Paul îl amintește aici este al „încorporării”. Studioșii Scripturii vorbesc despre o „personalitate corporativă”: așa cum „în Adam” toți mor, tot așa „în Cristos” vom „primi” cu toții viața. „Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea” (v. 26), adică moartea va fi distrusă. „Apoi va fi sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere” (v. 24). Același lucru i s-a întâmplat Mariei la sfârșitul vieții sale pământești: a fost înălțată la cer. Exprimă certitudinea că răul nu va triumfa.
În Evanghelie după Luca (Lc 1,39-56), Maria tocmai a primit vestea cea mai incredibilă din istorie: va deveni mama lui Isus. Ce face? Rămâne închisă în casă, gândindu-se la cât de norocoasă a fost? Nu. Evanghelia spune că „ridicându-se, Maria s-a dus în grabă” la Elisabeta, o altă femeie, care trăiește același miracol – era bătrână și sterilă –, pentru a împărtăși această bucurie imensă. Maria are graba sfântă, dorința de a face ceva: are o veste bună, îl are pe Isus; nu-l poate ține doar pentru ea; aleargă la verișoara sa Elisabeta. Întâlnirea dintre aceste două femei este extraordinară: e întâlnirea dintre Vechiul și Noul Testament.
Astăzi celebram Adormirea Maicii Domnului. Noul Testament nu menționează înălțarea la cer a Mariei. Aceasta este o credință care a apărut pentru a exprima solidaritatea deplină a Mariei cu fiul ei, Isus. Ar putea Dumnezeu să permită ca acel trup, „templu” sfânt, să se transforme în țărână? Absolut nu. Să dăm un exemplul: dacă am avea o casetă prețioasă care ar conține cea mai importantă bijuterie a vieții noastre, am arunca-o odată ce s-ar goli? Nu, am păstra-o cu cea mai mare grijă, la loc de cinste. Același lucru l-a făcut Dumnezeu cu trupul mamei sale.
În evanghelie, Maria își exprimă credința în rugăciunea atribuită ei: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale” (v. 46-48). Crede într-un Dumnezeu care a făcut promisiuni ce constau în venirea a ceea ce Isus a numit „împărăția lui Dumnezeu”, adică o lume a păcii și a dreptăți: „l-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa” (v. 54); „mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic […] Milostivirea lui rămâne din neam în neam” (v. 49.50). Maria vorbește despre un proiect deja realizat, odată cu nașterea iminentă a fiului ei, Isus. Este martoră la ceea ce se întâmplă cu ea, căci este credință într-o lume mai bună Suntem dispuși angajării pentru ca aceasta să devină realitate?
Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului prezintă o istorie despre femei: împreună cu Maria și Elisabeta [cele două femei din Evanghelia după Luca] ni se înfățișează un univers feminin care exercită un rol principal în istoria mântuirii și le invită să fie interprete ale planului divin. E încrederea lor în Dumnezeu care îi cheamă pe cei slabi și marginalizați să-și împlinească proiectul său de iubire.
„Rugăciunea zilei” – colecta – este pusă ca o introducere la Liturgia Cuvântului de astăzi și sintetizează sensul acestei sărbătorii – Adormirea Maicii Domnului – invitându-ne să-i cerem lui Dumnezeu „ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de gloria ei”. Aceste cuvinte rezumă atitudinea creștină de a nu ne lăsa „întemnițați” de lucrurile acestei lumi, căci libertatea constă în a se simți „cetățeani” ai altei „împărății”: iubind intens totul, dar fără a depinde de nimeni, doar de Dumnezeu, căci „sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul […] Mântuitorul meu” (Lc 1,46.47). Să ne asculte Dumnezeu rugăciunea!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Scatto G., (https://www.monasteromarango.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu