pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 iulie 2025)
Lecturi biblice: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi biblice
Omilie
Mesajul central al liturgiei de astăzi este promisiunea de pace și prosperitate: este planul lui Dumnezeu făgăduit la toți oamenii. În prima lectură – suntem în a treia parte a cărții lui Isaia – este descris Ierusalimul ultimilor timpuri în care pacea curge ca un râu – izvor de bucurie și bunăstare – căci indică societatea spre realizarea proiectului Domnului în istorie: „Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi!” (Is 66,10). Profetul îi invită pe iudei nu numai să-și orienteze spre acest ideal, ci să-l propună și altor națiuni, devenind un punct de referință pentru întreaga umanitate. Evanghelia după Luca relatează trimiterea discipolilor, doi câte doi, în cetăți pentru a aduce vestea cea bună a păcii: este pacea „casei”, căci „s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 10,9). A doua lectură promite experiența binefăcătoare a păcii tuturor celor care pun în centrul credinței lor „crucea Domnului nostru Isus Cristos” (Gal 6,14). Este exigența unei transformări a persoanei, pornită din inimă „prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (Gal 6,14), spune apostolul Paul.
În lectura întâia (Is 66,10-14c) este relatată întoarcerea la Ierusalim, cetate pe jumătate distrusă, după exilul în Babilon. Poporul este cuprins de disperare și dezamăgire. Profetul li se adresează anunțând fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunea sa. El însuși va restaura Ierusalimul și îl va umple cu darurile sale. Este un strigăt de bucurie: „Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi! Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit pentru el!” (v. 10). Sionul și poporul său sunt chemați la veselie cei care „aţi jelit pentru el!” Al Treilea Isaia [Trito-Isaia (Is 56-66): contextul este întoarcerea din exilul babilonic și reconstrucției post-exilică (538-380 î.C.)] este punctul de cotitură spre mântuire: veți fi admiși la mângâieri. Poporul se va bucura din nou: „veţi suge şi vă veţi sătura la sânul mângâierilor sale; veţi sorbi şi vă veţi desfăta din belşugul gloriei sale” (v. 11). Termenul este „reîmprospătare”: „veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi oasele voastre vor înflori ca iarba” (v. 14). Este un mesaj de salvare. Explică ce înseamnă pentru Sion începutul mântuirii: „Iată, eu voi întinde peste el pacea ca un fluviu şi gloria neamurilor, ca un râu care se revarsă” (v. 12). Salvarea este comparată cu un râu. Întoarcerea la o viață nouă îi vor întineri. Însuși Dumnezeu îi va mângâia. Noul Ierusalim este identificat ca o mamă ce împărtășește bucuria copiilor ei care reintră între zidurile sale Domnul. Cetatea este deschisă tuturor popoarelor, regilor și fiecărei persoane. Toți se vor simți irezistibil atrași de ea. Vor fi mângiați copiii care au suferit, au plâns și au îndurat tot felul de umilințe alături de ea. Ei vor crește ca iarba verde. Anunțul salvării are ca consecință o explozie de bucurie. Este plenitudinea vieții!
În lectura a doua (Gal 6,14-18), Paul face o afirmație cu adevărat revoluționară în acele vremuri: ceea ce contează nu este circumcizia sau necircumcizia, ci a fi făptură nouă reînnoită în Cristos. Pentru evrei, circumcizia era importantă ca semn al alianței dintre Dumnezeu și poporul său. Pentru Paul, acest lucru nu este esențial: ceea ce trebuie să urmărească credinciosul este noua relație cu Dumnezeu și cu frații săi prin crucea Domnului, în vederea unei lumi mai bune. Le amintește esența predicii sale: este crucea lui Isus și conformitatea propriei existențe cu Cristosul cel răstignit: apostolul „se laudă […] în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (v. 14). Crucea imprimată pe trupul său: „să nu-mi facă supărări, căci eu port în trupul meu stigmatele lui Isus!” (v. 17). Când afirmă că poartă „stigmatele” Domnului în trupul său, nu vorbește în sens spiritual, ci se referă la cicatricile concrete pe care le are pe trup ca o consecință a tuturor bătăilor pe care le-a primit [Paul scrie că a fost de ori cinci biciuit, trei ori bătut cu nuiele (cf. 2Cor 11,24-25) și a fost bătut cu pietre (cf. Fap 14,19)]. Acestea au fost tratamente severe care au lăsat urme de neșters pe trupul său. Putem înțelege în ce sens Paul crede că există un Cristos răstignit în el, „căci eu port în trupul meu stigmatele lui Isus!” (v. 17). Evanghelia pe care o anunță este „scrisă” pe carnea sa: pielea lui Paul este un pergament pe care se poate citi istoria chinuitoare a umilințelor lui Isus care preced moartea sa. Expresia „a se lăuda cu crucea” înseamnă insultă, degradare, dezonoare pe care o putea suporta cineva. Doar un „nebun” s-ar fi putut „lăuda cu crucea”! A purta semnele biciuirii însemna a fi „marcat” ca persoană de reputație joasă. Prin urmare, o dublă „rușine” – răstignirea lui Isus și cicatricile pedepselor corporale suferite pentru el – era posibilă numai dacă persoana care afirmă aceasta a experimentat toată puterea mântuitoare a acelor răni. Datorită acestor răni a devenit „o făptură nouă”.
Evanghelia după Luca (Lc 10,1-12.17-20) relatează despre trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici în misiune. Indicațiile concrete date de Isus în învățătura sa privesc modalitățile misiunii, ce fac mesajul mai credibil. Se concentrează apoi în jurul a două mari nuclee – vestirea păcii și apropierea „împărăției lui Dumnezeu”. „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» […] Mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»” (v. 2-5.8-9). Trimiterea celor șaptezeci și doi de discipoli exprimă voința divină de mântuire manifestată în prima lectură. Primul anunț este oferit oamenilor: „Pace acestei case!” Conceptul de „pace” din Vechiul Testament [shalôm, în ebraică] cuprinde bunuri mântuitoare, fizice și spirituale: sănătate, bunăstare, relații sănătoase și împlinitoare, binecuvântare... „Pacea” este binele mesianic prin excelență (cf. Is 9,1-6; 11,6-9). Bucuria este motivul care marchează întoarcerea discipolilor din misiune: „Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie: «Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău»” (v. 17). Menționarea căderii lui Satan, a călcării peste șerpi și scorpioni e limbajul simbolic de natură apocaliptică, dar ceea ce contează este mesajul că spirala răului va fi ruptă de anunțul evangheliei. Odată cu proclamarea „împărăției lui Dumnezeu”, acțiunea mântuitoare a Domnului nu mai este o promisiune, ci o realitate: e biruința asupra bolii și a oricărui rău și se realizează utopia unei lumi drepte și fericite. Este promisiunea lui Dumnezeu când ființele umane sunt gata să o traducă în realitate.
Îndemnul final al lui Isus: „bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!” (v. 20), în realitate, un singur lucru contează: e bucuria în Domnul. Această ultimă metaforă se referă la certitudinea de a fi iubiți de Dumnezeu și a te bucura de pacea sa. Aceasta este răsplata celor drepți, ce construiesc noul Ierusalim, cetatea păcii. Unica dorință va fi să-l facă cunoscut pe Domnul și „împărăția sa”. Avea dreptate George Bernanos când scria: „creştinul deţine monopolul bucuriei în lume, iar această bucurie nu poate să o ţină numai pentru el; simte nevoia să o comunice şi altora!”
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Scatto G., (https://www.monasteromarango.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu