„Darul” Domnului celebrat în Săptămâna Sfântă
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 aprilie 2025)
Lecturi biblice: Isaia 50,4-7; Filipeni 2,6-11; Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca (Lc 23,1-49) [forma scurtă]; lecturi biblice
Omilie
Astăzi intrăm în Săptămâna Sfântă și vom urma jertfa lui Isus pe cruce. În Duminica Floriilor vom trece de la „osana” la „răstignește-l”. Dacă îl urmăm pe Isus, putem experimenta „osanalele” și să fim răstigniți cu el! Duminica Floriilor ne invită să ne reînnoim credința și să participăm în mod intim la patima, moartea și învierea Domnului. Scopul lecturii este de a conduce comunitățile creștine la contemplarea misterului morții ce pregătește învierea Domnului și care este condiția prin care credinciosul a intrat în „viața nouă” a lui Cristos. Primele două lecturi ale liturgiei sunt identice pentru toți cei trei ani [A B C]: profetul Isaia (Is 50,4-7) unde Slujitorul Domnului este prezentat în slujirea lui suferindă, dar este întărit de ajutorul lui Dumnezeu, și apostulul Paul (Fil 2,6-11) în imnul cristologic al glorificării cerești a lui Isus, după umilirea pământească. Evanghelia este relatarea Patimilor după Luca (Lc 23,1-49), căci suntem în anul C [în forma scurtă]. Este „darul” Domnului celebrat în Săptămâna Mare!
În prima lectură (Is 50,4-7), profetul Isaia vorbește despre un „Slujitor al Domnului”, care a apărut din experiența exilului babilonian. Este al doilea Isaia [Deutero-Isaia în cap. 40-55] care anunță că mântuirea a parcurs o cale de neconceput până acum: „Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa […] îmi deşteaptă urechea ca să ascult […] şi eu nu m-am împotrivit […]. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 4-6). Creștinii l-au recunoscut pe Isus, Mesia. În această a treia cântare a Slujitorului Domnului sunt subliniate două caracteristici: capacitatea de a-l asculta pe Domnul pentru a-i putea încuraja pe cei care se află în dificultate și încrederea în persecuția ce se naște din speranța neclintită în intervenția mântuitoare a lui Dumnezeu: „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine” (v. 7). Cheia patimii lui Isus se găsește în figura misterioasă a „Slujitorului Domnului” [descrisă în cartea lui Isaia: cele patru Cântări (Is 42,1-7; 49,1-9; 50,4-11 – prima lectură de astăzi; 52,13-53,12)]. Slujitorul nu se opune să reziste lui Dumnezeu. Dimpotrivă, atenția lui este Cuvântul care îi dă avânt, se lasă educat, nu opune nicio violență oamenilor violenți, dar își pune toată încrederea în Dumnezeu, care, este convins, că îi vine în ajutor.
A doua lectură textul (Fil 2,6-11) spune „s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om” (v. 7). S-a golit. Cuvântul grecesc [verbul ekènōsen – s-a golit pe sine], exprimă ideea de o golire radicală. Este opusul atitudinii lui Adam care a pretins pentru sine puterea absolută a lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură, „numele” indică natura persoanei și evreii chemau pe Dumnezeu cu termenul Hashèm, care înseamnă „Numele”. Dumnezeu nu se teme să piardă chipul sau fața și demnitatea, dar acceptă înjosirea totală, până la moarte, unde Isus își găsește adevăratul său „Nume” care înseamnă „Dumnezeu mântuiește”: „pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (v. 9-11). Din acest motiv „numele” său este înălțat mai presus de orice „spre gloria lui Dumnezeu Tatăl!”
Evangheliștii sunt preocupați să atenueze suferința lui Isus decât să o înfățișeze în concret. Evanghelia după Luca (Lc 23,1-49) elimină orice exces de suferință, așa că asistăm la o răstignire „senină”, netulburată: este preludiu învierii. Primul cuvânt al Domnului din sinagoga din Nazaret este anunțul „anul harului” pentru păcătoși [„să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,19)], dar ultimul cuvânt al lui Isus de pe cruce, înainte de a muri, este actul de milostivire față de tâlhar: „adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!” (v. 43).
Ceea ce este unic în misterul pascal nu este doar sfârşitul glorios al celui răstignit, dar şi modul în care s-a desfăşurat patima. Ceea ce are special în crucea lui Cristos este faptul că în patima și moartea sa se întruchipează perfect figura „Slujitorului lui Yahve”, în relație cu mântuirea „multora”. Și centurionul a spus „văzând ceea ce s-a întâmplat, l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând: «Cu adevărat, omul acesta era drept!»” (v. 47).
Să ascultăm cu atenție relatarea: este drama lui Dumnezeu ce se intersectează cu aceea a omului. Suntem cufundați în misterul infamiei sau a ofensării nevinovatului și al imprevizibilului: misterul morții Domnului este ca a pelicanului care acceptă moartea ca să-și crească puii. Suntem partea vie a acestei relatării și trebuie să alegem, în timp ce ascultăm evanghelia: unde ne plasăm și unde vrem să fim? spectatori? cu apostolii înfricoșați care fug? cu călăii? cu femeile care privesc de departe? sau vrem să stăm cu Isus la umbra crucii pentru a-i vesti învierea! Să înțelegem bine: oare viața noastră este pironită pe cruce cu el?... Durerile, suferințele, păcatele noastre au fost asupra sa!...
Este „darul” lui Isus pe care îl celebrăm
în această Săptămână Mare și Sfântă!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu