pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (26 ianuarie 2025)
Lecturi biblice: Nehemia 8,2-4a.5-6.8-10; 1Corinteni 12,12-30 [forma prescurtată: 1Corinteni 12,12-14.27]; Evanghelia Luca 1,1-4; 4,14-21; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi este centrată pe proclamarea cuvântului lui Dumnezeu, care nu este niciodată o simplă informație, dar este o chemare, o forță care lucrează în credincioși. Prima lectură relatează un episod emoționant în timpul epocii post-exilice: anunțarea solemnă și explicarea publică a Legii lui Dumnezeu care face o impresie puternică asupra persoanelor repatriate. Adunarea pe care israeliții o pot celebra durează „din zori până la amiază” (Neh 8,3) și tot poporul participă cu entuziasm și cu bucurie. Evanghelia după Luca descrie începutul slujirii publice a lui Isus, ce se caracterizează prin proclamare cuvântului lui Dumnezeu. În sinagoga din Nazaret, Domnul deschide misiunea citind cuvintele profetului Isaia (Is 61,1-2). Interpretarea sa umple de mirare și de admirație pe cei pe care îi ascultă. A doua lectura reprezintă portretul fidel al comunității creștine, născută tocmai din eficacitatea cuvântului: „voi sunteţi trupul lui Cristos” (1Cor 12,27). Paul introduce cititorul în interiorul adunării creștine, unde domnesc puterea lui Isus și îndemnurile Duhului Sfânt.
Lectura întâia (Neh 8,2-4a.5-6.8-10) este restaurarea Isrelului după exilul babilonian (538 î.C.) începută de guvernatorul Neemia și de preotul și scribul Esdra, care și-au asumat misiunea de a reconstrui zidurile Ierusalimului și de a repopula cetatea părăsită. Ei reunesc comunitatea evreiască și celebrează o mare liturgie pentru a face cunoscută Legea lui Dumnezeu și angajarea spre a o practica. Cărțile lui Neemia și ale lui Esra indică restaucturările post-exilice. Neemia amintește climatul care a prins viață noii națiuni în sărbătorile religioase. O zi întreagă s-a ascultat Legea Domnului, încercând de a o înțelege și a o actualiza: „Guvernatorul Nehemia, preotul şi scribul Esdra şi leviţii care explicau poporului au zis întregului popor: «Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru»” (v. 9). Bucuria și fericirea Israelului depășește situația și momentul istoric în care trăiesc „căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii” (v. 9). Aceasta a spus un om care a reconstruit zidurile Ierusalimului (ne aflăm în 444 î. C.), dar era sigur că cel mai bun zid de apărare este fidelitatea față de Legea Domnului dată poporului său. Neemia e principalul organizator al vieții sociale și religioase, căci îi încurajează pe cei prezenți: „ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu fiți întristați şi nu plângeţi […] pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!” (v. 10). Neemia îi invită la bucurie pentru că este sigur că, în ciuda neajunsurilor omenești, Dumnezeu rămâne credincios. Este ziua în care începe o viață nouă convertită la Legea divină. E o zi de sărbătoare, bucurie și împărtășire ca și prânzul în comun: „ei le-au zis: «Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru»” (v. 10). Tema acestei duminici este ascultarea liturgică a Cuvântului lui Dumnezeu de către tot poporul. Legea Domnului este un instrument puternic de apropierea lui Dumnezeu. Ea nu își găsește ultimul sens în lacrimi, ci în certitudinea că Domnul iubește omul și nu-l abandonează istoriei sale de sclavie. Dumnezeu a voit să vorbească unui popor care i-a păstrat cuvintele: darul etern și neschimbător. La un moment dat acest popor înțelege că este necesar să se pună „sub” cuvântul lui Dumnezeu, să asculte pentru că aceasta este bine pentru om, căci numai adevăratul Dumnezeu ne poate ajuta.
În lectura a doua (forma prescurtată: 1Cor 12,12-14.27), Paul, în Scrisoarea sa către Corinteni, ne spune că este varitat darul Duhului Sfânt în Biserică, ce este destinată să facă o unitate esențială și să promoveze solidaritatea și unitatea creştinilor. Suntem trupul lui Isus care este Biserica. „Voi sunteţi trupul lui Cristos” (v. 27), spune apostolul Paul: „fiți o comunitate creștină!” Este rodul unui efort care cere mult: să ne folosim de capacitățile noastre cele mai bune. Numai în virtutea unirii noastre în persoana lui Isus putem fi cu adevărat martori ai săi: „aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos” (v. 12). Textul încheie expunerea lui Paul despre diversitatea carismelor. Este necesar să fim conștienți că izvorul întregii diversități este același unic Duh: „noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh” (v. 13). Numai așa pot fi învinse rănile comunității de credință. Trebuie să lăsăm să curgă fluviul Cuvântului. Adevăratul credincios se bucură de darurile Duhului și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot ce are de la el.
În Evanghelia după Luca (Lc 1,1-4;
4,14-21), Isus se întoarce la Nazaret când vestea sa s-a răspândit în
toată regiunea și la sătenii săi surprinși că nu au observat darurile sale și
sunt dornici să-i descopere aceste însușiri. În sinagogă, i se oferă sulul din
cartea profeților. Cristos citește textul din Isaia în care un om – „slujitor
al Domnului” – afirmă că este trimis de Duh să facă lucruri mari: „Duhul Domnului
este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a
trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”
(v. 18-19). Apoi îi dă sulul înapoi și se așează. Evanghelistul Luca,
dând un semn al relatării, scrie: „ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el”
(v. 20). Isus citeşte textul în picioare, aşa cum era obiceiul, din
respect pentru Sfânta Scriptură. Apoi, se aşează, aceasta fiind poziţia celui
care învaţă. Ce va spune fiul tâmplarului? Suntem și noi acolo să ascultăm. Primele
cuvinte pe care Isus le pronunță atunci când își începe slujirea ca rabin
itinerant sunt: „astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu
urechile voastre” (v. 21). „Astăzi s-a împlinit Scriptura”. Primii creștini
au citat Sfânta Scriptura nu literal, ci în termeni de sens sau de concepte. Isus
își dă această libertatea de a modifica textul liturgic din profetul Isaia (Is 61,1-2). În acest context, înţelegem
de ce evanghelistul Luca nu continuă citatul din Isaia care se referă la
pedeapsă [aceea a „zilei Domnului” (Is
2,12; 13,6; Il 2,1-3)] care nu cadrează
cu textul. Isus oprește lectura căci este „anul harului”: „să vestesc un an
de bunăvoinţă al Domnului” (v. 19). Și imediat trece la omilie: „a început apoi
să le vorbească” (v. 21). E o simplă ajungere de la lectură la vorbire
sau la un discurs. Isus ia inițiativa printr-o revelație: „astăzi s-a împlinit
această Scriptură în auzul vostru”. Este timpul [kairós, în greacă] care semnifică momentul potrivit, oportun, în
care schimbarea este posibilă. Dumnezeu este cel care vă vorbește! Este timpul când Dumnezeu, prin Duhul său, vă
îndeamnă la credință, la convertire și la evanghelie, adică vestea cea bună [e aducerea la cunoștință, a
anunța, a înștiința]. Domnul nu comentează profeția lui Isaia, ci o confirmă, o
face actuală. „Astăzi” se inaugurează un „an de har”: este timpul mântuirii! Nu
este doar o informație. Acest cuvânt dă naștere acum la îndeplinirea
promisiunii scrise în Scriptură. Pentru evanghelist, „scrierea” este un
angajament al lui Dumnezeu orientat spre Mesia care își atinge împlinirea prin
venirea lui Isus și a învățăturii sale. Profeția se face vie, eficientă și
actuală. În consecință, pentru Luca ascultarea devine esențială în faţa
concetăţenilor săi care par uluiţi la auzul acestei afirmaţii: „astăzi s-a
împlinit Scriptura”. Este o întâlnirea cu Dumnezeu, o confruntare a cuvântul său,
cu Duhul Sfânt. De aceea atenție: să ascultăm în iubire, cu bunăvoință și
înțelegere. Acest cuvânt se împlinește astăzi: începe o „nouă” alianță!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu