Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 decembrie 2024)
Lecturi biblice: Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice
Omilie
Solemnitatea de astăzi este Neprihănita Zamislire. Ce înseamnă „neprihănita zamislire”? Omul este chemat să se realizeze pe sine în dialogul de iubirie a lui Dumnezeu. Dar istoria omenirii arată că există ceva întunecat și rebel care îl ia pe om și îl împinge să refuze conversația cu Dumnezeu, făcându-l să se iubească exclusivă pe sine. Este ceea ce Biserica numește păcatul strămoșesc sau originar [de la început, de la origine]. Acestă sărbătoare se celebra în Orient încă din secolul al VIII-lea, apoi s-a răspândit în Occident, iar în anul 1854 la 8 decembrie papa Pius al IX-lea a definit Neprihănita Zamislire a Mariei ca „dogmă” a credinței. A fost formulată cu un limbaj legat de categoriile filosofice și teologice ale timpului, un limbaj greu de înțeles pentru omul secolului al XXI-lea. De veacuri, tradiția bisericiască, trăgând consecințele din evanghelii, afirmă despre Maria că ea este „plină de har” și cinstește sfințenia ei. Astfel, încă din cele mai vechi timpuri, prinsese contur tradiția că Dumnezeu a păstrat-o fără păcat, ca un privilegiu unic. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în ea este anticiparea victoriei lui Isus înviat asupra morții și a păcatului.
Textele pe care liturgiștii le oferă astăzi meditației noastre sunt printre cele mai dense din toată Scriptura. Prima lectură ne duce înapoi la un eveniment original: Dumnezeu anunță o femeie: „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (Gen 3,15). Epistola ne prezintă planul mântuirii, în care toți suntem predestinați să fim imaculați în iubire: „ne-a ales în el [nota mea: Isus Cristos] mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (Ef 1,4). Evanghelia ne relatează textul bunei vestirii, unde îngerul Gabriel folosește o expresie semnificativă, care exprimă sensul teologic al neprihănitei: „Bucură-te, o, plină de har” (Lc 1,28). Figura Mariei se prezentată astăzi ca o întoarcere la speranța originară, la promisiunea lui Dumnezeu și la încredere în el. Aceasta este ceea ce lecturile de astăzi ne explică. Ne vom concentra asupra lor în încercare de a surprinde sensul imaculatei [fără pată].
În prima lectură (Gen 3,9-15.20) am auzit proto-evanghelia deoarece conține prima promisiune a unui eliberator de jugul Celui Răul sau al Satanei: „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (v. 15). Istoria omenirii începe cu o rebeliune. Autorul sacru este preocupat de sublinierea instabilității morale având posibilitatea de a greși. Omul, din prima clipă a existenței sale, este înclinat spre rău. E o tendință, o dispoziție firească a omului. Din acest motiv, este nevoie de o nouă intervenție a lui Dumnezeu care să pună frână, să oprească această forță nefastă care copleșește aproape irezistibil existența umană. Acesta este contextul profeției din Geneza [cf. Gen 3,15]. Dumnezeu îi promite omului o victorie, dureroasă – îi va ataca călcâiul –, dar în cele din urmă îi va zdrobi capul [„acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”]. Tradiția creștină a aplicat Mariei acest anunț de biruință.
Omul îi spune „nu” lui Dumnezeu, în timp ce în evanghelia, Maria îi spune „da” Domnului. În ambele lecturi, Dumnezeu este cel care îl caută pe om: „Unde eşti?” (v. 9). Dar, în primul caz, după păcat, Adam spune: „am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns” (v. 10). În cel de-al doilea caz, Maria, fără păcat, îi răspunde îngerului Gabriel: „Iată slujitoarea Domnului!” (Lc 3,38). „Iată-mă”, este opusul lui „m-am ascuns”. „Iată-mă”: se deschide în fața lui Dumnezeu, în timp ce păcatul închide, se izolează, ne face să rămânem singuri cu noi înșine. Este victoria asupra răului. Rebeliunea împotriva voinței lui Dumnezeu nu a găsit niciodată spațiu în Maria. Nu e Eva adevărata mamă a celor vii, ci Maria, pentru că Fiul ei, Isus, dă viața. Este un dar pe care Domnul îl acordă tuturor urmașilor săi.
În lectura a doua este începutul și partea finală a marelui imn de deschidere a Scrisorii sfântului Paul către Efeseni (Ef 1,3-6.11-12). Forma este aceea a unei „binecuvântări” [în ebraică este beraka], adică mulțumirea dată lui Dumnezeu pentru lucrarea sa de mântuire. Îl binecuvântăm pe Dumnezeu, îi mulțumim, pentru că el este cel care ne-a binecuvântat primul cu harul său: „binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos […] ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 3-4). Această binecuvântare este spirituală, adică în Duhul și constă în faptul că credincioșii sunt sfinți și imaculați prin vocație, sunt predestinați de Dumnezeu Tatăl în vederea apartenenței ca fii adoptați în Isus Cristos. Se dezvăluie surpriza pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o încă înainte de crearea lumii: ne-a ales să fim sfinți și imaculați [fără pată]. Acesta este un mesaj neașteptat: în Fiul său iubit, Dumnezeu ne-a umplut gratuit, fără vreun merit din partea noastră, cu darurile sale. Imnul Scrisorii către Efeseni ne anunță fericitul mesaj: Dumnezeu ne-a împlinit sau umplut și pe noi cu toate favorurile sale și ne invită să le lăsăm să rodească după exemplul Mariei.
Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) ne arată realizarea în timp a planului lui Dumnezeu Tatăl privind mântuirea omenirii prin întruparea Fiului său și cu implicarea Mariei în acest mare mister. Vestea îngerului Gabriel vrea să cufunde în bucurie pe Maria și pe noi toți, arătându-ne cine este această Fecioară „plină de har”, adică plină de bunăvoința gratuită a lui Dumnezeu într-un mod debordant [care se revarsă], întrucât Domnul este mereu cu ea [Maria]: „«Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!» […] Însă îngerul i-a spus: «Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus»” (v. 28.30-31). În fața uimirii și temerii Mariei aceste cuvinte îi descoperă toată frumusețea sa, datorită bunăvoinței lui Dumnezeu față de ea. Fecioara este liniștită: a găsit favoare la Dumnezeu. Este „noutatea” lui Dumnezeu, viitorul harului într-o lume în căutarea sensului vieții. Maria nu este surprinsă de înger, ci de felul lui de a o chema: „Bucură-te, o, plină de har!” Se tulbură din cauza manifestării neașteptate a divinului… Nu se sperie, ci reflectă imediat la ce se întâmplă.
Sărbătoarea Neprihănita Zămislire este preludiul nașterii Domnului. Înainte ca Mesia să se nască în Betleem, suntem invitați să se adunăm în jurul leagănului Mariei, fiica lui Ioachim și a Anei. Ea intră în istorie fără steme și fără fast, dar cu toată splendoarea harului: „Domnul este cu tine!” Din primul moment al existenței sale darul vieții primește o bogăție de favoruri cerești. Liturgia vede în ea „zorii mântuirii” în Cel care se va naște – „soarele dreptății”, Isus, Mesia sau Cristos Domnul [Kyrios, în greacă].
Sensul imaculatei [fără pată] este
bunăvoința divină!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu