Înălțarea deschide calea misiunii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (13 mai 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 4,1-13; forma prescurtată: Efeseni 4,1-7.11-13; Evanghelia Marcu 16,15-20; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm înălțarea la cer a lui Isus; se termină viața pământească: predica, minunile, iubire până la cruce și învierea. Domnul inaugurează condiția de prezență-absență: nu se vede cu ochii, dar într-un alt mod: „iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt 28,20). Dacă în Evanghelia după Marcu este un singur verset care amintește despre înălțare (Mc 16,19), Faptelor Apostolilor „descriu”, aproape vizualizând, cum a fost (Fap 1,6-11). Liturgia Înălțării Domnului se deschide cu relatarea sfântului Luca despre plecarea Celui Înviat din această lume: este ultima întâlnire dintre Isus și discipolii săi: primesc împuternicirea de a fi martori ai lui pe tot pământul. Plecarea Domnului este însoțită de promisiunea sigură a întoarcerii sale: „acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer!” (Fap 1,11). Evanghelia lui Marcu prezintă cele din urmă cuvinte ale Domnului înviat adresate celor unsprezece: „mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15). Iar el „s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16,19). În doua lectură, sfântul Paul citează un psalm: „ridicându-se în înălțimi, a dus captivă captivitatea, a dat daruri oamenilor” (Ps 68,19): este glorificat Cristos, care, prin victoria asupra forțelor răului, s-a înălțat în gloria Tatălui pentru a ne comunica darurile sale.
Lectura întâia este începutul Faptelor Apostolilor (Fap 1,1-11). Luca relatează că Isus s-a arătat viu patruzeci de zile după moarte. În ultima zi, în timp ce era cu apostolii, le spune să nu se întepărteze de Ierusalim și îi invită să aștepte venirea Duhul Sfânt, apoi s-a înălțat și un nor l-a sustras din ochii lor. Este momentul înălțării lui Isus la cer. Se încheiere cu Isus istoric și începe un alt drum, cel al Bisericii: este trecerea de la o prezență a lui Cristos în mijlocul discipolilor la un alt mod de prezență în ei, mult mai profund și exigent. Glorificarea lui Isus – anunțată de Scripturi – și misiunea Bisericii este prezente aici, în timp ce apostolii primesc împuternicirea de a fi martori ai acestor evenimente. Cel Înviat nu rămâne într-un locul; el participă la gloria lui Dumnezeu; locuiește cu creaturile „cerești”. Dar, înainte de a pleca, el promite să le trimită pe Duhul Sfânt: „când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului” (v. 8). Este drumul credinței care înseamnă pentru noi a ne lăsa conduși de Duhul Sfânt. Este experiența zilnică a ucenicului: calea credinței în misteriul Domnului, așteptarea venirii Duhului care îi va face misionari ai misterului Bisericii universale. După înălțare începe timpul absenței lui Cristos din mijlocul lor: Isus nu mai este vizibil. Apostolii își încep misiunea de a da mărturie Domnului având nevoie de puterea Duhului Sfânt.
Apostolul Paul le scrie Efesenilor (Ef 4,1-13) despre jertfa lui Isus – și Paul se află în lanțuri – și îi îndeamnă la unitatea credinței: „străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh” (v. 3-4). „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi” (v. 5-6). Amintește despre chemarea primită: a ne comporta cu umilință, blândețe, răbdare îndelungă și „îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire”. Paul vorbește despre întemeierea Bisericii datorită diferitelor daruri: este vitalitatea unicului trup. Urmând stilul rabinic – căci Paul era rabin – afirmarea credinței vine confirmată de un psalm biblic, deja cântat în liturgie: „Ridicându-se în înălţime, a dus captivă captivitatea, a dat daruri oamenilor” (Ps 68[67],19). Verbul „a înălța” se referă la înălțarea Domnului deasupra cerurilor, după cum „a coborât” în mijlocul nostru prin întrupare. Expresia „a dat daruri oamenilor” este întrevăzută revărsarea Duhului Sfânt cu darurile oferite credincioșilor. Apostolul aplică textul lui Cristos glorificat: izvorul tuturor darurilor Bisericii.
Evanghelia după Marcu (Mc 16,15-20) se încheie cu relatarea: „mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (v. 15). Cristos apare ultima dată celor unsprezece și le încredințează predicarea evangheliei peste tot pământul. Crezând, se vor boteza și vor fi salvați. Cuvântul lor, spune Marcu, va fi însoțit de „semne”, pentru că Isus acționează cu ei. Ca să le facă le-a dat noi puteri: cele mai importante sunt alungarea diavolilor și vindecarea bolnavilor. Ele au o mare însemnătate, căci demonii indică simbolic orice tip de violență și nedreptate. Anunțarea evangheliei semnifică în primul rând lupta pentru o adevărată dreptate. Dar acest angajament trebuie să înceapă cu fiecare persoană care are nevoie să fie vindecată de bolile sale: în prima linie este vindecarea inimii, vindecarea trupului, adică a întregii persoane. Acesta este „a fi salvat!”
Înălțarea Domnului este istorisită de Marcu cu un singur verset: „Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau” (v. 19-20). „Au predicat peste tot”: cuvântul apostolilor alergă repede; duce o speranţă tuturor oamenilor. Discipolii au înțeles că dacă Isus urcă la cer este pentru că a acceptat voința Tatălui până la eroism. Domnul s-a înălțat în trup omenesc, s-a urcat la Tatăl și proclamă sfârşitul opoziţiei: nu mai este un Dumnezeu „împotrivă”, distant de oameni, despărţit de pământ, chiar dacă rămâne un Dumnezeu total altul. Dumnezeu este Dumnezeu cu puterea și măreţia sa; diferenţa sa de om face posibilă speranţa că istoria noastră este răscumpărată.
La prima vedere, suntem într-o contradicție: Isus este acum „în cer, la dreapta lui Dumnezeu”; pe de altă parte, se afirmă că „Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau”. Timpul și spațiul – dimensiuni reductive – sunt depășite de Cel Înviat. Mereu suntem în pericol ca cineva să ne înșele, dar „iată, eu sunt cu voi!” (Mt 28,20). Isus este mereu acolo! Este încrederea deplină, permanentă, până la sfârșitul lumii!
Isus se ridică la cer şi discipolii săi pleacă în lume împlinind misiunea lor: o misiune împlinită cu noi și cu Domnul [Kyrios, în limba greacă]! Este Dumnezeu!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu