Uniți în rugăciune cu Domnul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 mai 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 1,15-17.20a.20c-26; 1Ioan 4,11-16; Evanghelia Ioan 17,11b-19; lecturi biblice
Omilie
Această duminică se situează în perioada de după înălțare. Apostolii, după îndemnul lui Cristos, aşteptau venirea Duhului Sfânt; sunt în rugăciune ca Domnul să-l arate pe cel ales în locul lui Iuda. A fost ales Matia, după cum ne spune prima lectură. Tot în rugăciune, Isus îi cere lui Dumnezeu Tatăl „să-i consacre în adevăr” pe cei pe care i-a ales pentru slujirea Evangheliei. Sfântul Ioan ne dă – în a doua lectură – rezumatul mesajului creștin: Dumnezeu este iubire; ne-a dat din Duhul său; și noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii.
Prima lectură (Fap 1,15-17.20a.20c-26) luată din Faptele Apostolilor: prezintă pe apostoli și frați. Sunt în număr de o sută douăzeci (v. 15). Este un grup important format în jurul apostolilor. Era după înălţare. Nu coborâse Duhului Sfânt. „În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților” (v. 15) și a propus să aleagă un înlocuitor pentru Iuda. Pentru aceasta interpretează câteva texte din psalmi care le aplică momentului pe care îl trăieşte comunitatea. În puține cuvinte, Petru a fixat calitățile cerute pentru a fi apostol: să fi fost aproape de Isus, „începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălţat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi” (v. 22), pentru că învierea este centrul mesajului. Adunarea a prezentat doi candidaţi: pe Iosif, numit Iustus, şi pe Matia. Se roagă Domnului să-l arate pe cel ales. Au tras la sorţi. Este o practică foarte răspândită în lumea antică; n-au îndrăznit să hotărască ei. În Vechiul Testament, Dumnezeu era cel care decide. De notat că Luca nu va mai vorbi despre această practică după coborârea Duhului Sfânt! Astfel a fost ales Matia printre apostoli; glasul lui s-a adăugat la cei unsprezece martori proclamând vestea lumii întregi că Isus a înviat cu adevărat: sunt martori direcți ai învierii Domnului.
În lectura a doua (1In 4,11-16) sfântul apostol Ioan folosește cuvintele „iubire”, „a iubi” şi echivalentul lor „a locui”: apar de opt ori în acest text. Este trecerea iubirii care este în Dumnezeu la iubirea noastră pentru el şi la iubirea noastră pentru ceilalți: „să ne iubim unii pe alţii”. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult… totul pornește de aici. A fi cu Dumnezeu înseamnă a fi în unire. Întrucât Domnul ne-a iubit, trebuie să ne iubim unii pe alţii. „Unii pe alţii” – vrea să spună aceia cu care noi avem relaţie: cei din casă, colegii, vecinii... Ioan se gândeşte la comunităţi mici de creștini ameninţate adesea de diviziuni. De la fraţi privirea se orientează spre „fratele” prin excelenţă: Isus. Ţineţi la Cristos, insistă Ioan, atunci dacă nu anunțați că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Domnul nu rămâne în voi! Ioan subliniază: Dumnezeu este iubire! Nu are iubire, el este iubirea în persoană. Aceasta nu o putem şti de la noi înşine: Duhul ne deschide ochii, Duhul său de care el ne-a făcut părtași: „cunoaştem că rămânem în el şi el în noi: ne-a dat din Duhul său” (v. 13). În Duhul Sfânt dăm această mărturie.
Evanghelia după Ioan (In 17,11b-19): momentul dinaintea patimilor lui Isus este însemnat de rugăciune Domnului pentru discipolii săi: „ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: «Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat!»” (v. 11), adică pe apostoli. Este un fragment din rugăciunea lui Isus – numită sacerdotală sau preoțească. Este rostită de Domnul la ultima cina, înainte de a pleca din această lume la Tatăl, după ce şi-a încheiat misiunea pe pământ, chiar înainte de a muri la cruce. Știe că a venit ceasul de-ai lăsa și îi încredințează Celui care i-a dat în grija sa. Și ce îi cere Tatălui său Isus? Două lucruri: „să-i păzească” (v. 11) și „să-i consacre” (v. 17).
Mai întâi: „să-i păzească”. Domnul îi cunoaște pe discipoli și știe că au nevoie să fie păziți. Continuă să trăiască în lume (v. 15-16), nu pot singuri să învingă răul (v. 15); au nevoie de sprijin. Care este locul de refugiu? Pentru Isus nu este un alt refugiu decât în „numele” Tatălui. În Scriptură numele exprimă identitatea sau apartenența. Numele lui Dumnezeu este Dumnezeu însuși și tocmai din acest motiv el este de nepronunțat: evreii spun Adonai lui Dumnezeu, niciodată nu îi spun Jahweh. Isus se roagă ca discipolii să fie „păziți” în unirea cu Dumnezeu Tatăl. Aceasta înseamnă că un om este păzit atunci când are un tată; când în viața lui, în adâncul sufletului, și-a găsit originea: știe de unde vine și poate să se întoarcă, știe adresa lui Dumnezeu, se simte primit și iubit. Este un nume cunoscut, pe care îl pronunță întotdeauna, fără teamă. Isus se roagă Tatălui pentru prieteni pe care este gata să-i lase în lume; îi încredințează lui Dumnezeu care are mâini puternice, pline de iubire…
Discipolii au fost luminaţi de cuvântul Domnului: din acest motiv lumea i-a urât; nu fac parte din lume; de aceea îi urăşte. În ciuda întunericului și a urii, Isus nu îi cere Tatălui să-i ia din lume, dar, se roagă, să-i ferească de orice rău. Dumnezeu îi va păstra în numele său sfânt, ferindu-i de uneltirile diavolului, sfinţindu-i în adevăr.
Al doilea lucru pe care îl cere lui Dumnezeu este: „să-i consacre”, să-i sfințească. Isus a fost consacrat de Tatăl, adică a devenit pentru lume locul prezenței sale, manifestarea numelui său. Sfinţenia, o posedată el, unicul om fără păcat, sfinţit de Tatăl şi trimis în lume; el, Sfântul lui Dumnezeu, unica persoană care aparţine total lui Dumnezeu. Sfinţenia trebuie să fie înţeleasă ca fidelitate la alianţa iubirii încheiate în sângele lui Cristos. Tatăl săvârşeşte sfinţenia lui Cristos și a noastră; îi sfinţeşte pe cei care cred în Fiului său, Cuvântul veșnic. „Cuvântul tău este adevărul: consfinţeşte-i în acest adevăr!” Este Cuvântul care creează legături între Tatăl și Fiul, la fel între Isus și discipoli. Sfinţenia este aşadar viaţa de comuniune filială cu Dumnezeu în Cristos. A fi sfânt înseamnă a păstra viaţa filială, în comuniune cu Tatăl. Descoperirea iubirii paterne a lui Dumnezeu, prin darul lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, înfăptuiește mântuirea şi sfinţirea credincioşilor lăsându-se conduşi în toate de voinţa Domnului, participând astfel la sfinţenia lui Cristos, fundamentul sfinţeniei apostolilor și al discipolilor. Apostolii devin martori ai împărăţiei lui Dumnezeu. Iubiţi de Cristos, acum pot merge pe drumurile lumii purtând iubirea mântuitoare la toţi fraţii și surorile noastre.
Tocmai Isus ne îndeamnă să rămânem în lume, să facem lumea rodnică, să iubim aspectele luminoase ale vieții: „nu te rog ca să-i iei din lume” (v. 15). Să primim iubirea lui Dumnezeu care transformă întreaga noastră viață. El însuși s-a rugat pentru noi ca să devenim iubire: „păstrează-i în numele tău pe cei pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi!” (v. 11).
Este chemare la rugăciune! Trebuie să ne îmbucure și pe noi, cei păcătoși, având nevoie de milostivirea Domnului!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu