 |
| Ispitirea lui Isus (1850) - de Carl Heinrich Bloch. |
Cuvântul
Domnului este hrana noastră
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 martie 2019)
Lecturi: Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi
Omilie
În cele cinci duminici din Postul
Mare, Vechiul Testament prezintă momentele importante ale istoriei mântuirii.
Lectura a doua conține texte cristologice. Evanghelia oferă, de fiecare dată,
anunțul despre Misterul Pascal, la care participăm prin sacramente. Toate
textele Scripturii sunt citite în perspectivă pascală. În primă duminică din
post, Evanghelia prezintă episodul ispitirii lui Isus în pustiu. Este o
relatare greu de înțeles: pentru ce să fie ispitit? Este „ispita mesianică”:
dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, demonstreaz-o! Și noi să fim atenți la tentații: face
parte din viața noastră. Important e de a le depăși cu bine și a-l alunga pe
diavol.
În prima lectură, luată din Cartea
Deuteronomului (Dt 26,4-10), este
„crezul” cel mai vechi al lui Israel, ce proclamă credința în Dumnezeu, în cadrul unei liturgii de punerea bunurilor
materiale înaintea altarului, dar și de semnificația acestui rit. Este
vorba de primele roade ale pământului ce se oferă lui Dumnezeu, ca primii
născuți ai oamenilor și ai animalelor. Cu primele roade, Israelul exprimă
recunoștința către Dumnezeu care i-a eliberat. Moise spunea preotului care lua
coșul primelor roade: „Tatăl meu
era un arameu pribeag; a coborât în Egipt… Egiptenii ne-au făcut rău… Noi am strigat… Domnul ne-a scos din Egipt”.
Acest crez vorbeşte despre poporul evreu cu un tată arameu rătăcitor: deci nu
avea țară; a coborât în Egipt unde s-a înmulțit; egiptenii ne-au făcut rău:
eram sclavi; dar Dumnezeu ne-a ascultat glasul şi ne-a condus pe drumul libertății,
spre o țară promisă „unde curge lapte și miere”. Așa s-a petrecut de la o țară
încă ne posedată la o țară locuită care face roade. Este oferta primei recolte:
„Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului pe care mi le-ai dat,
Doamne!” (v. 10). Moise invită poporul să-și amintească de tot ce a primit de
la Dumnezeu: o adunătură de sclavi și fugari și-a recăpătat demnitatea; a
intrat într-o lume nouă cu o nouă mentalitate. Biblia insistă foarte mult pe
primirea lui Dumnezeu ca eliberator. În acest spirit trebuie să trăim Postul:
„să te prosterni înaintea Domnului Dumnezeului tău!” (v. 10). Pe scurt, această
mărturisire de credință este Paștele ebraic: „Domnul ne-a scos din Egipt cu
mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni” (v.
8). Israel îl laudă pe Domnul prin această „Euharistie”: primele roade.
Acțiunea lui Dumnezeu este iubirea neîncetată față de poporul său, iubirea
veșnică pentru om.
În a doua lectură din Scrisoarea către Romani (Rom 10,8-13), sfântul Paul ne invită să
primim cuvântul lui Dumnezeu şi să ne lăsăm conduși de acesta. „«Cuvântul este
aproape de tine, este în gura ta şi în inima ta», adică cuvântul credinţei pe
care îl predicăm” (v. 8). Credința al cărui conținut este domnia lui Cristos:
el a obținut cu Misterul Pascal victoria asupra morții. Glasul Bisericii care
de la nașterea sa până astăzi anunță credința, adică evenimentul istoric al Paștelui
lui Cristos. „Dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima
ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (v. 9). Ca și Tatăl, Cristos
este numit „Domn”. Termenul „domn” [kyrios]
este celebrarea divinității lui Isus. Domnul, eliberatorul, vrea mântuirea
tuturor oamenilor, indiferent de religia lor. Şi, totuşi, Dumnezeu contează pe
noi. El vrea ca acest cuvânt să fie proclamat în lumea întreagă.
În Evanghelia după Luca (Lc
4,1-13) citim relatarea ispitirilor
lui Cristos în deșert. Poate fi considerată o mărturisire de credință a lui
Isus în cuvântul lui Dumnezeu pe care sunt construite răspunsurile către
Satana. Surprinde faptul că tocmai Duhul Sfânt, pe care l-a primit la botez, îl
conduce în pustiu, acolo unde are loc confruntarea cu diavolul. Satana împinge amăgirea
până la culme: el propune lui Isus să găsească hrană, bogăţie, putere.
În prima ispitire, Cristos, după
40 de zile de post, este cuprins de foame. „Atunci diavolul i-a zis: «Dacă eşti
Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine». Însă Isus i-a
răspuns: «Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul»” (v. 3-4). Această stare
precară este momentul ales de diavol pentru a-l întâlni pe Domnul. Isus este
provocat să se folosească de puterea de Fiu al lui Dumnezeu ca să-şi procure
hrană. Cristos refuză să săvârşească minuni la comandă şi aminteşte că singura
sa mâncare este cuvântul lui Dumnezeu. Scopul ispitirii apare încă de la
început: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu...”. Diavolul doreşte ca Isus să i se
reveleze, însă Cristos alege să fie nu Fiul lui Dumnezeu – aşa cum și-ar dori
diavolul – ci doar unul dintre fiii lui Dumnezeu – „fiul legământului” –, un
fiu al Tatălui, un om ca şi noi.
În a doua ispitire diavolul îi
propune lui Isus să obţină stăpânirea peste întreaga lume printr-un act de închinare
înaintea sa. „Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor […]. Deci, dacă tu te
vei închina înaintea mea, a ta va fi toată” (v. 6-7). Refuzul lui Cristos
dovedeşte că el aşteaptă de la Tatăl cum şi când să stabilească stăpânirea sa
asupra întregului univers. Ispititorului pretinde pentru sine un cult rezervat
doar lui Dumnezeu. Isus îi aminteşte că există un singur stăpânitor: „Este
scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»” (v.
8).
Pentru Luca punctul culminant al
ispitirii nu este muntele, ci Ierusalimul, cetatea pe care este centrată
întreaga evanghelie. Tocmai la Ierusalim este localizată a treia ispitire. „L-a
dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: «Dacă eşti
Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici» […]. Isus, răspunzându-i, i-a zis:
S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»” (v. 9.12). Istoricul
evreu Iosif Flaviu povesteşte că oameni fanatici provocau poporul invitându-l
să se retragă în pustiu pentru că Dumnezeu ar fi repetat minunea cu mana, sau
să se arunce de pe esplanada templului unde Mesia avea să coboare în mod
minunat din ceruri, şi dădeau asigurări că Mesia avea să stăpânească lumea. A
se confrunta aşteptărilor poporului, a fi acceptat şi popular, sau să rămână ferm
la cuvântul lui Dumnezeu? Aceasta este: a fi sau a nu fi. Însă calea aleasă de
Isus comportă asumarea condiţiei umane. El a făcut
o alegere: să rămână fidel lui Dumnezeu. Liber de această ispitire, Isus devine
pentru cel credincios emblema luminoasă a credinței biblice, adică semnul
adeziunii totale a lui Dumnezeu.
Pe fondul acestor trei ispitiri,
se află, de fapt, o singură ispită în trei forme diferite. Este vorba de
aşa-numita „ispită mesianică”: „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, demonstreaz-o!”,
îi repetă Satana. Isus nu-i răspunde diavolului cu nici o vorbă proprie, ci îi răspunde prin cuvântul Scripturii. Şi, de fapt, a demonstrat, dar pe o cale total diferită:
ascultarea, încrederea în Tatăl, slujirea, dăruirea până la cruce. Acceptarea
slăbiciunii, a umilirilor şi infamia crucii însemna a introduce în lume o noutate
absolută despre Dumnezeu şi despre Mesia. Aceasta îi va dezamăgi pe mulţi, va
dezamăgi aşteptările mulţimii…
Postul este tocmai această
perioadă de 40 de zile pentru a reînnoi alegerea lui Dumnezeu. Suntem conduși
în deșert pentru a ne pune față în față cu viața noastră și față în față cu
Dumnezeu, cel iubitor. Fiind fii ai lui Dumnezeu, viața noastră trebuie condusă
de el: să avem încredere; cuvântul lui este hrana noastră zilnică…
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della
Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu
J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi
G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu