sâmbătă, 2 februarie 2019

† Duminică a 4-a de peste an (C): Profetul predică despre iubirea lui Dumnezeu [3 februarie 2019]

Isus este dus pe colina pe care este construit Nazaretul și se încearcă să-l arunce jos.
Profetul predică despre iubirea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 februarie 2019)
Lecturi: Ieremia 1,4-5.17-19; 1Corinteni 13,4-13; Evanghelia Luca 4,21-30; lecturi

Omilie

La această liturghie, Isus învață așa cum învăța în sinagoga din Nazaret. Să avem umilința de a-l asculta. Textele biblice din această duminică vorbesc despre profetul care spune despre iubirea lui Dumnezeu ce s-a revelat.



În prima lectură luată din Cartea lui Ieremia (Ier 1,4-5.17-19) prezintă chemarea profetului în zilele regelui Iosia în anul 628 î.C. Ieremia era originar din Anatot, o localitate situată la şase kilometri de Ierusalim. Tatăl său, Helkia, era preot. Dar de vreo trei secole această familie nu mai putea îndeplini funcţiile preoţeşti. Asupra ei atârna un blestem, fiindcă se trăgea din preotul Abiatar, care luase parte la complotul împotriva regelui Solomon (cf. 1Rg 2,26-27). Din această familie izolată, excomunicată, suspendată de la cele divine – cum s-ar zice astăzi – Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia încredinţându-i misiunea de profet. Domnul nu cere, nici nu propune, ci cheamă, alege pe cine vrea. „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare” (v. 5). Nu numai pentru Israel, dar pentru toate popoarele păgâne să vorbească în numele lui Dumnezeu, să-i educe la credință. În inima tânărului era o dramă cumplită. Ieremia nu era un om dur, violent, pus pe ceartă. Era o fire delicată, blândă, paşnică, timidă, un visător, un poet, un romantic, îndrăgostit de patria sa, de religia sa, de țara sa, şi tocmai el a fost trimis să tune şi să fulgere, să arunce toate nelegiuirile în faţa puternicilor lumii: a regilor, dregătorilor, preoţilor, întregului popor, să vestească nenorocirile şi dezastrele care vor veni. Este constrâns de misiunea sa de profet. Este excomunicat (Ier 36,5), persecutat chiar de concetățenii săi din Anatot (Ier 11,18-12,6), denunțat de rudele și prietenii săi (Ier 11,6; 18,18.22; 20,10). Nu putea să întemeieze o familie cu femeia iubită (Ier 16,1-13). Este luat în râs, izolat, prigonit, insultat, lovit, ameninţat. Era doar treizeci de ani până în timpul în care oraşul Ierusalim avea să fie asediat iar poporul purtat în exil. Ieremia i-a chemat la convertire. Poporul ar fi voit să audă din gura lui cuvinte de laudă și apreciere, măgulitoare să le gâdile urechile lor, nu dojeni, reproşuri, nenorociri. Misiunea sa de profet este de a fi vocea lui Dumnezeu. Va trebui să spună cuvintele Domnului, chiar dacă ele nu sunt pe plac. Va trebui să vorbească fără teamă, cu riscul vieții. În acest mediu ostil, Dumnezeu i-a promis că va fi totdeauna cu el. „Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te învingă, căci eu sunt cu tine, ca să te scap” (v. 19). Este încrederea că Domnul îl va ajuta în viață, cu toate greutățile și necazurile sale. Dumnezeu este de partea sa, „căci eu sunt cu tine […] ca să te scap” (v. 19). Aceste cuvinte exprimă iubirea lui Dumnezeu față de om și curajul de a accepta misiunea dificilă și dureroasă de profet incomod. Ca și Isus.

În a doua lectură (1Cor 12,31-13,13), aflăm că sfântul Paul se confruntă cu acest climat de ostilitate, ca și profetul. Creștinii din Corint se arată interesați de daruri sau carisme, în special cele mai impresionante care atrăgeau și alimentau orgoliul lor. Paul intervine în această polemică asupra darului și stabilește ordinea justă între carisme: locul central îi este acordat iubirii. Cine a primit carisma iubirii, a primit cele mai mari daruri. Dar cel mai important este faptul că sunt animate de Duhul iubirii. Fără acest dar divin, toate eforturile sunt nule. „Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi” (v. 8), „dar iubirea este cea mai mare dintre toate” (v. 13). Numai ea, singură, va rămâne atunci când vom fi față în față cu Dumnezeu. Iată drumul pe care suntem toți invitați să-l urmăm.

Evanghelia după Luca (Lc 4,21-30) relatează ceea ce spune acela care se prezintă ca trimisul lui Dumnezeu. Autorul începe prezentarea ministerului public al lui Isus înregistrând un refuz. Isus se află în sinagoga din Nazaret, satul în care și-a petrecut copilăria și tinerețea. El anunţă ce a spus profetul Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului” (Lc 4,18-19) e din evanghelia de duminica trecută. După ce a citit textul, Isus termină astfel: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” (v. 21). Cuvântul „s-a împlinit”: este cuvânt de eliberare, de mântuire. Despre ce a vorbit Isus? Despre un Dumnezeu accesibil tuturor atâta timp cât nu devenim stăpâni, dar recunoscându-ne săraci având nevoie de o veste bună, prizonieri dar necesitând tocmai  o experiență de eliberare.

Evanghelistul adaugă: „cu urechile voastre”. De ce? Se pregătește refuzul. Profetul Ezechiel spune: „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case răzvrătite: au ochi ca să vadă, și nu văd; au urechi ca să audă, și nu aud, pentru că sunt casă răzvrătită” (Ez 12,2). La fel și Isus. Nici un entuziasm, dar scepticism şi chiar refuz: e „opoziţie” din partea consătenilor săi. Ne imaginăm surpriza oamenilor din satul natal: pentru ei, nu este decât fiul lemnarului. Nazarinenii se așteptau la o vindecare din partea lui Isus. Ar fi vrut nu o veste a unei eliberări, ci să vadă dovezi concrete ale puterii lui Cristos; ar fi voit să vadă minuni. Nazaret devin simbolul întregului Israel ce caută semne extraordinare: vor miracole. „Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa!” (v. 24). Este soarta normală a profeţilor. Împietrirea inimii ce se întâlneşte peste tot.

Înțelegeți bine: nu anunțul despre evanghelia spusă celor săraci a fost problema. Isus vrea să înțelegem că este trimis de un Dumnezeu. Prin magi, toate popoarele sunt chemate să-i fie martori. Străinii sau păgânii își au locul lor în inima lui Dumnezeu. Dar locuitorii din Nazaret nu acceptă aceasta. Atunci Cristos, refuzat de Israel (v. 24), devine eliberatorul neamurilor, al păgânilor. Pentru Israel, Isus este piatră de scandal, prezență iritantă și supărătoare. Luca apelează la marii profeți ai trecutului – Ilie și Elizeu – constrânși să caute acea credință cerută de la poporul ales. Isus răspunde nazarinenilor, care îl recunosc ca „fiul lui Iosif“, prin exemplul vechilor profeţi. Adresându-se consătenilor săi, pe care îi cunoştea personal din priviri, îi invită să reflecteze asupra profeților. Văduva din Sarepta și Naaman sirianul erau păgâni. Dar ei știu să accepte harul lui Dumnezeu mai bine decât oamenii din poporul evreu. Ei vreau un Dumnezeu la dispoziția lor și nu unul care să schimbe inimile. Această este noutatea lui Cristos care nu o înţeleg consătenii săi şi astfel rămân orbi. De aceea Isus nu împlineşte nici o minune.

„Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo” (v. 28-29). Cristos nu fuge, dar se îndepărtează cu o libertate suverană: „însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat” (v. 30). Nu‑l poate împiedica pe Dumnezeu să-şi urmeze planul său cu alţii.

Isus continuă „drumul său” printre noi…


bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu