sâmbătă, 13 octombrie 2018

† Duminică a 28-a de peste an (B): Lăsarea, urmarea și primirea, mai mult decât te aștepți [14 octombrie 2018]

Cristos și tânărul bogat - de Heinrich Hofmann.
 A lăsa, a urma și a primi, mai mult decât te aștepți 
pr. Isidor Chinez Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 octombrie 2018)

Lecturi: Înţelepciunii 7,7-11; Evrei 4,12-13; Evanghelia Marcu 10,17-30; lecturi  

Omilie

Evanghelia de astăzi ne prezintă întâlnirea lui Isus cu omul bogat și ne invită să privim lucrurile la justa lor valoare, nu cu setea averii, nici cu egoism, ci în lumina înţelepciunii divine. În această lumină, Dumnezeu ocupă primul loc, iar bunurile materiale sunt văzute ca lucruri de împărţit la toți ceilalţi.



În prima lectură (Înț 7,7-11) autorul – care simbolic este regele Solomon – explică alegerea sa de viață: el a cerut de la Domnul lucrul cel mai important, nici bogății, nici frumusețe, doar înțelepciune. Scriitorul este un evreu care a trăit în Alexandria Egiptului, credincios față de tradițiile lui Israel și, în același timp, deschis spre lumea greacă în care a trăit. În limbajul cărții se resimte mentalitatea ebraică ce se îmbracă în concepția greacă a diasporei [comunități evreiești împrăștiate în afara Palestinei]. Sunt adăugate unele valori apreciate de greci, cum ar fi sănătatea, frumusețea și lumina zilei. Se îndrăgostește puternic de înțelepciune [în greacă este sophia] care este prezentată ca o persoană distinctă de Dumnezeu și își are tronul alături de cel al Domnului (cf. Înț 9,4); își are originea la Dumnezeu și e de natură divină (cf. Înț 7,24-26), posedă perfecțiunea Domnului (cf. Înț 7,22-23) și se comunică oamenilor prin spirit [aceeași imaterialitate] (cf. Înț 7,24). Se va manifesta la plinirea timpurilor ca persoană divină: este Cristos, cuvânt făcut trup spre a ne salva. Pentru noi creștinii Isus este adevărata înțelepciune. Aceste realități – cum sunt sceptre, tonuri, bogății, nestemate, aur, argint, sănătate, frumusețe și chiar lumină – descoperă zădărnicia lor profundă în comparație cu înțelepciunea care vine de sus ce poate face bogată viața omului. Autorul afirmă că posedă înţelepciunea mai ales că l-a rugat pe Dumnezeu, îndelung, ca să i-o dea: „m-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii” (v. 7). De aceea, averea din această lume nu are nici o valoare: „în văzul ei, este puţin nisip” (v. 9). Termenul „înțelepciune” arată adevărul divin ce strălucește și face apel la omul interior. Două sisteme de valori: unul – puterea [sceptrul, tronul], bogăția [aurul], sănătatea, frumusețea, lumina, și altul – înțelepciunea care vine de la Dumnezeu:  „am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea şi am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea care vine de la ea este fără apus” (v. 10).  Nu ne ocupăm prea mult să-i cerem lui Dumnezeu, în rugăciune, darul înţelepciunii… Şi, totuşi, este adevărat, că înţelepciunea ne-a fost dată de Duhul Sfânt la botez, şi, mai ales, la mir…




După elogierea înțelepciunii avem „cuvântul lui Dumnezeu viu, plin de putere” (v. 12) din Scrisoarea către Evrei (Evr 4,12-13). În comunitatea creştină de la început era prezent riscul de a asculta cuvântului Domnului ca pe o simplă scriere de fapte ale trecutului. Scrisoarea este pentru a chema creștinii să fie atenți la cuvântul lui Dumnezeu care instruiește, descoperă ceea ce vede că face Dumnezeu. Nu este un cuvânt stins, cuvânt inofensiv, de adormit. Este cuvântul pe care îl studiem şi ne studiază, ne controlează, ne instruieşte, ne purifică, ne descoperă limitele, slăbiciunile, taie și judecă viciile. Cuvântul lui Dumnezeu este realitate ce răstoarnă, ce schimbă radical viaţa celui care vesteşte şi celui care primeşte. Cuvântul este mereu o provocare, o spadă, o ploaie rodnică, o revelație. Într-adevăr, Dumnezeu ne vorbește. Dacă vom rămâne la suprafață, dacă suntem prea aglomerați sau retrași în noi înșine, nu vom putea auzi pe cel care bate la ușă. Dacă îl vom primi, el va ilumina viața noastră. Ne va da putere și curaj pentru a merge mai departe pe calea iubirii.



În Evanghelia de astăzi descoperim pe Isus Cristos care se prezintă ca înțelepciune a lui Dumnezeu. Sfântul Marcu (Mc 10,17-30) vorbeşte comunităţii cu claritate despre cum trebuie să se comporte faţă de bogăţii. În acest scop, evanghelistul culege câteva episoade: întâlnirea lui Isus cu un tânăr bogat, dialogul cu ucenicii privind obstacolul bogăţiilor pentru împărăţia cerurilor, răspunsul Domnului la întrebarea lui Petru, privind recompensa rezervată celor care l-au urmat după ce au lăsat totul.



Evanghelistul ne arată mai întâi un om, care „în fugă”, a venit, a îngenuncheat în fața lui Isus punându-i o întrebarea: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (v. 17). Cristos îi amintește poruncile iubirii față de aproapele și omul îi răspunde că le-a respectat încă „din tinerețe”, a ascultat cuvântul lui Dumnezeu [Torah]. Acest om a venit la Isus pentru că este pătruns de o neliniște, inima sa este agitată; vrea mai mult. Ne spune Evanghelia, „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit” (v. 21). Amintiți-vă de chemarea lui Petru. Când Cristos chemă, fixează privirea asupra lui, iradiază, împrăștie raze de lumină și de iubire a lui Dumnezeu. Această iubire iese din inima lui Isus.



Privindu-l cu iubire îi face o propunere. „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (v. 21). Având o viață corectă nu este suficient. Diferența este aici: o viață ireproșabilă și o viață plină de iubire. Isus invită să trecem de la o viață mărginită de porunci la o viață „locuită” de iubire. Această iubire nu poate fi satisfăcută strict de datorie; merge mult mai departe. A iubi este a dărui totul. Cu el nu-ți lipsește nimic…



Omul nu a avut curajul de a se goli. „A făcut alegerea: bani. Inima lui era plină de bani… Dar nu era un hoț, un infractor: nu, nu, nu! Era un om bun: nu furase niciodată! Niciodată nu a înșelat: erau bani câștigați în mod cinstit. Dar inima sa era întemnițat acolo, era legat de bani și nu avea libertate de a alege. Banii l-au ales pentru el […]. Întorcându-se înapoi, bucuria devine tristețe”, spune papa Francisc.



Chiar și astăzi există mulți tineri au o chemare, dar „îi oprește” bunurile materiale, îi împiedică la convertire și urmarea lui Cristos. Numai o minune a harului divin îi poate smulge [pe cei bogați] din mizeria umană și spirituală și să-i introducă pe drumul lui Isus, cel suferind și sărac.



Este interesant dialogul dintre Petru și Isus: atunci „Petru a început să-i spună: «Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!»” (v. 28). Petru folosește expresia: „a lăsa”, „a urma”, făcând aluzie la chemarea de pe malul lacului Tiberiadei (Mc 1,16-20). Dar Isus îl corectează pe Petru: este vorba de a lăsa, a urma și a primi, mai mult decât te aștepți.

Ne gândim la sfântul Francisc de Assisi. El a lăsat hainele de lux. A plecat cu toată bucuria și total liber pentru a-l urma pe Cristos…

Acesta este prețul martorilor Evangheliei lui Isus. La sfârșitul vieții noastre, vom fi judecați după iubire. Aceasta este singura modalitate de a moșteni viața veșnică…




bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.


 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu