O, sfinte Toma, apostol...

Toma necredinciosul...

Strălucești, o, sfinte Toma, de lumină diafană,
Tu, ce ții un loc de cinste cu apostolii în strană.
Azi Biserica îmbracă strai ales de sărbătoare,
Ca să cânte, să înalțe slava ta nepieritoare.

Alipit de-nvățătorul, îl iubești cu pasiune;
Într-o bună zi, când Domnul ucenicilor le spune
Că dușmanii-l vor ucide, nu te-apucă frica, plânsul,
Ci exclami cu tot curajul: „Să murim și noi cu dânsul!”

Iar la Paști, când ucenicii se grăbesc să-ți deie vestea
Învierii, nu poți crede în poveștile acestea.
Încercând să te convingă, încercarea lor risipă-i
Și de timp, și de cuvinte; vrei să vezi, s-atingi, să pipăi.

Te frămânți în îndoială și-n dureri nespuse până
Să-ți găsești din nou credința. Tocmai peste-o săptămână,
La apostoli Domnul iarăși în prezența ta apare;
Și văzându-l, adorându-l, bucuria ta e mare.

Noi, ce nu putem atinge coasta, rănile divine,
Alergăm, o, sfinte Toma, cu încredere la tine.
Izgonește îndoiala, dă lumină pentru minte,
Întărește-ne credința, dă-ne dragoste fierbinte.

[...]

(sursă:http://www.ibreviary.com).