 |
Ioan Botezătorul predicând (1733) - de Giovanni Battista Tiepolo,
Cappella Colleoni, Bergamo, Italia.
|
Isus
Cristos este vestea bună
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 decembrie 2017)
Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; 2Petru 3,8-14; Evanghelia Marcu 1,1-8.
Omilie
În a doua duminică din Advent este
anunță „vestea cea bună”. După douăzeci de secole de creștinism, Evanghelia
riscă să se deschidă ca o istorie a trecutului. Dar sfântul Marcu anunță o
veste bună provocând cu Ioan Botezătorul care în pustiu pregătește calea lui
Mesia chiar cu viața sa, cu predica și cu slujirea sa (Mc). Este o mângâiere pentru popor pe care profetul îl pregătește
pentru o nouă ieșire, un nou exod, pe care Dumnezeu îl va conduce în patria sa.
Astăzi se așteaptă ca și ieri realizarea speranțelor (Is). Sfântul Petru ne îndeamnă să ne convertim înainte de venirea
glorioasă a Domnului în timpul vieții pe care ne-o dă Dumnezeu fiecăruia dintre
noi (2Pt).
În lectura întâia luată din
Cartea lui Isaia (Is 40,1-5.9-11) citim veste cea bună a întoarcerii
din exilul babilonic: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!” (v. 1). Profetul
anunță consolarea unui popor la sfârșitul sclaviei în Babilon care duraseră
șaizeci de ani [între 597-538 înainte de Cristos]. Autorul este un profet
anonim care este denumit al „doilea Isaia”, ce își desfășoară activitatea în
Babilon între primele victorii ale lui Cirus cu căderea imperiului Babilonian
și cu edictul de eliberare din anul 538 ce a permis prima întoarcerea din exil
în Țara Sfântă. Mesajul este clar: „Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi
braţul lui stăpâneşte!” (v. 10). Pregătiți-vă... Îndreptaţi cărările lui…
umpleți spărturile... Aceasta înseamnă: inima voastră să fie purificată, să
fiți drepți și corecți, să nu aveți atitudini necinstite. Nu este posibil a-l
vedea şi a te bucura de Dumnezeu, dacă mai înainte nu l-ai întâlnit în viața
ta! Isus ne-a eliberat de păcat și ne-a restituit prietenia lui Dumnezeu.
Biserica este invitată să reia strigătul profeților: „Iată, Dumnezeul tău
continuă să te iubească!” Ea are nevoie de mângâiere şi de încurajare.
În scrisoarea sa cunoscută cu
numele de Scrisoarea a doua a lui Petru
(2Pt 3,8-14), autorul ne îndreaptă atenția spre ultima și definitiva
intervenție a lui Dumnezeu: venirea Domnului. Este o „apocalipsă” târzie [în
greacă, înseamnă „ridicarea vălului”]; cuprinde revelații despre sfârșitul
lumii și judecata de pe urmă. El se adresează creștinilor care aşteptă cu
nerăbdare venirea Domnului. Fragmentul se ocupă de întârzierea „parusiei” [a
doua venire a lui Isus Cristos de la sfârșitul veacurilor]. În mijlocul
comunității domnește un fel de delăsare: erau nerăbdători și dezamăgiți. Puneau
întrebări: „unde este promisiunea venirii lui? Iată, părinţii voştri au murit
şi toate rămân aşa cum erau la începutul creaţiei!” (2Pt 3,4). Problema întoarcerii Domnului a fost foarte vie între creștini. „Ziua
Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet,
principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate
lucrurile care vor fi găsite” (v. 10). În filozofia greacă originea lumii, este
materia considerată ca fiind veșnică. Autorul amintește că lumea a fost creată
de Dumnezeu prin cuvântul său atotputernic, iar potopul arată că lumea este
fragilă și într-un fel prevestește judecata finală. Explică: Dumnezeu nu
măsoară timpul ca noi; el este veşnic; pentru el, nu este nici înainte și nici
după. Scopul este de a însufleți pe credincioși în trăirea vieții creștine. În
plus, Dumnezeu dă fiecăruia timpul necesar pentru a se converti. Va veni la
sfârşitul timpurilor ca judecător și Domn al istoriei și al lumii. Asta e sigur.
Vor fi ceruri noi şi pământ nou. „Străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără
pată şi fără reproș înaintea lui Dumnezeu!” (v. 14). Important este să fim
perseverenți și veghetori.
În Evanghelia după sfântul Marcu
(Mc
1,1-8), Ioan Botezătorul
anunță vestea cea bună și ne face să ne convertim, adică schimbarea
mentalităţii şi a vieţii noastre, capabilă să arate diferenţa dintre creştin şi
cei care nu au darul credinţei.
„Ioan Botezătorul era în pustiu,
predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor” (v. 4). În această
liniște răsună o „voce”: este Ia lui Ioan Botezătorul. E un ecou al „cuvântului” care
peste puțin timp va începe să răsune pe deplin în „evanghelie”. Anunță la toți că
trimisul lui Dumnezeu este Mesia, care stă să vină. „Începutul evangheliei lui
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (v. 1). Lui Marcu îi place foarte mult acest
cuvântul simplu – Isus – pentru a indica umanitatea și rolul de mântuitor: în
etimologia sa înseamnă „Yahve salvează”.
„Cristos” – subliniază aspectul mesianic concentrându-se asupra
așteptării și speranței. Prin expresia „Fiul lui Dumnezeu” vrea să spună despre
demnitatea transcendentă a lui Isus, adică care
depășește orizontul experienței noastre umane, pe care Evanghelia vrea să ne-o
descopere treptat. Tot drumul Evangheliei se încheie pe Golgota la picioarele
crucii, când centurionul roman, văzându-l pe Isus răstignit cum şi-a dat
sufletul, va proclama: „Cu adevărat
omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc
15,39).
Să ascultăm predicarea lui Ioan –
fiind profet autentic – proclamă cuvântul lui Dumnezeu, rănind inima aceluia
care îl ascultă și deschizând-o pentru marele har al convertirii care
eliberează. Să intrăm în vocea profetului care striga în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările lui!” (v. 3). Acum sunt adresate nouă și Domnul este curios să vadă
ceea ce suntem capabili să combinăm noi.
Sfântul Marcu este primul care
foloseşte termenul de „evanghelie”, adică vestea cea bună dată de un crainic.
Isus a venit să aducă omului mântuirea completă. Cristos a venit să ne elibereze
de sub stăpânirea păcatului şi să ne dăruiască o viaţă nouă în care domnește
dreptatea şi bucuria, libertatea şi pacea. Adventul este o invitație să
redescoperim aceasta „veste bună”…
[bibliografia
(anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,
Edizioni Paoline, Torino 1989]; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino)
1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu