Neprihănita Zămislire (8 decembrie)

Evanghelia Luca 1,26-38: În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”

Omilie

În drum spre Crăciun, găsim această sărbătoare a Mariei ce o numim „Neprihănita Zămislire”. În virtutea unui har excepţional, Maria, Mama lui Isus nu a cunoscut vreodată pe cel rău. „Ea este cea care nu a refuzat nimic lui Dumnezeu până la cel mai mic semn de iubire” (mons. Thomas). Constituţia dogmatică despre Biserică a Conciliului Vatican al II-lea ne spune că „împodobită încă din prima clipă a zămislirii sale cu strălucirea unei sfinţenii unice” (LG 56). Ea a fost numită „toată sfântă”. Dogma Neprihănitei Zămisliri a fost proclamată de Pius al IX-lea în 1854. Patru ani mai târziu, mica Bernadeta din Lourdes, care nu ştia nimic de vocabularul teologic, primi confirmare acestei revelaţii. Ea ajunge la preotul ei – Peyramale – cu acest cuvânt: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”.

Cu ocazia acestei sărbători, liturgia ne face să auzim Evanghelia Bunei-Vestiri. Această relatare, noi o cunoaştem bine. Este un moment divin care a schimbat omenirea în întregime. Îngerul Gabriel s-a dus la Maria pentru a anunța că ea a fost aleasă de Dumnezeu ca să fie mama Fiului său. Îngerul aşteaptă răspunsul său. Într-adevăr, atunci când Dumnezeu cheamă, el respectă libertatea fiecăruia. Maria rămâne liberă să accepte sau să refuze. Ea încearcă să-l înţeleagă: „Cum să fie acest lucru?” Îngerul îi răspunde: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea celui preaînalt te va umbri”. Și Maria acceptă prin aceste cuvinte simple: „Eu sunt slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Sărbătoarea de astăzi este o ocazie de a reflecta asupra acestui rol extrem de important pe care Dumnezeu i l-a încredinţat Mariei.

Chiar şi astăzi, Domnul continuă să-i cheme pe bărbaţi, femei şi copii. Nu mai este îngerul Gabriel care să intervine în viaţa noastră. Se alătură în diverse circumstanţe prin oamenii din drumul nostru. Se poate adesea interpela un cuvânt din Evanghelie sau printr-un eveniment special. Se poate chiar veni să ne caute foarte departe şi foarte jos. El ne invită să scoatem apă din Izvoarele iubirii sale pentru a o împrăștia în jurul nostru. Suntem aleși de Dumnezeu pentru a încarna bunătatea sa, tandrețea şi dreptatea sa: în această lume tulburată este mai necesară ca oricând.

Domnul are nevoie de mâinile noastre pentru a le continua pe ale sale. El are nevoie de buzele noastre pentru a pronunţă cuvintele sale. El are nevoie de ochii noștri pentru a vedea suferinţa umană şi a-i alina. Oricare ar fi întrebarea pe care el o pune, ne invită să spunem „da”. Şi la momentul în care putem spune „da” suntem ca o mulțime de oameni care ia cu sine totul în trecerea sa. Este o mare aventura la cel care începe. Nu există nici o onoare mai mare pentru oameni decât să fie servitorii ai iubirii. Maria nu a urmat vreo altă cale. Ea a fost slujitoarea Domnului; şi astăzi, ea ne spune: „Faceți tot ce vă va spune el”.

În această zi, întrebarea este pusă simplu: acceptam venirea lui Cristos în noi şi în viaţa noastră? A purta pe Dumnezeu în noi şi a-l oferi lumii este ceva extraordinar. Găsim o bucurie pe care nimeni nu o poate să ne-o ridice. Cu el și cu Maria, vizitele noastre devin vizite ale lui Isus și a Mariei. La aceasta suntem chemaţi când ne ducem la o persoana bolnavă sau în lipsuri. Vom fi conduși poate pe drumuri neprevăzute. Dar ştim că iubirea lui Dumnezeu nu va dezamăgi.

Cu Maria, Dumnezeu ne cheamă să ne încredinţeze o misiune, o responsabilitate. El contează pe noi în parohie, în familia noastră, la locurile noastre de viață şi la muncă pentru a fi martori și mesagerii iubirii sale. Dacă vom răspunde „nu”, vom rămâne în noapte. Dacă răspundem „da”, devenim purtători de lumină. Răspunsul ne aparține nouă şi nimeni nu poate să răspundă în locul nostru. Domnul are nevoie de acordul nostru personal. Nu vă temeţi: această misiune se întoarce spre fericirea noastră și a oamenilor. În acest timp de speranţă, să-i cerem lui Dumnezeu să ne facă primitori ai chemării şi venirii Fiului său în viaţa şi lumea noastră.

Domnul continuă să caute şi să mântuiască pe cei care sunt pierduți. De aceea el vine în lume. Noi, cei care avem instinctiv gustul păcatului, să privim spre Maria care are gustul pentru Dumnezeu. Acesta s-a lăsat pătrunsă de iubirea lui Dumnezeu care a făcut-o imaculată. Ea ne orientează spre adorație, spre recunoştință, spre gustul unei vieți cu totul date lui Dumnezeu. 

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/7228-fete-de-limmaculee-conception/).