 |
| Ioan Botezătorul predică. |
Evanghelia Ioan 1,6-8.19-28: În acel timp, a
fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a
venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă
prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre
lumină. Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis
de la Ierusalim unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: „Cine eşti tu?” Iar el a mărturisit, şi nu a negat. A mărturisit: „Eu nu sunt Cristos!” L-au întrebat: „Atunci, cine? Eşti tu Ilie?” El a răspuns: „Nu sunt!” „Eşti tu
Profetul?” A răspuns: „Nu!” Aşadar, i-au zis: „Cine eşti? Ca să
dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?” El a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea
Domnului!», după cum a spus Isaia profetul”. Iar cei trimişi erau
dintre farisei. L-au întrebat şi i-au zis: „Aşadar, de ce botezi
dacă tu nu eşti nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?” Ioan
le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe
care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt
vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei”. Acestea s-au petrecut
în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Omilie
În această a treia duminică din Advent
suntem invitaţi să ne bucurăm. Este apelul ce ni-l adresează Isaia în prima
lectură: „Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu”.
Aceste cuvinte privesc un popor care a trăit în jur de 50 de ani în exil.
Revenind în țara de origine, se află în strâmtorare. Profetul intervine; el se prezintă
ca un mesager al Domnului: nu, Dumnezeu nu poate să abandoneze poporului său; vestea
cea bună este anunțată celor săraci; inimile zdrobite sunt mângâiate; este un
timp de har pentru toţi care și-au pus credinţa lor în Domnul.
Această veste bună este încă de
actualitate în lumea noastră tulburată: Domnul este acolo, în centrul vieţii
noastre. Este o veste bună anunțată celor săraci, excluși şi celor care suferă.
El a venit să le redea tuturor oamenilor libertatea şi demnitatea lor de copii
ai lui Dumnezeu. Cum spunea papa Ioan Paul al II-lea: „el este cel care a dat pe
Dumnezeu oamenilor şi oamenilor lui Dumnezeu”. Este un dar pe care numai el
ni-l poate face.
Cântecul Mariei (care urmează
primei lecturi) – este psalmul responsorial – merge în același sens. Este vestea
bună: Dumnezeu este salvatorul. El umple de bunuri pe înfometați. El descoperă
lui Israel, slujitorul său. De altfel, numele dat lui Isus înseamnă „Domnul
salvează”. Venirea sa este o veste bună pentru lumea din epoca sa, dar și pentru
noi cei de astăzi. Pentru timpul acesta de Advent este așa de important să fie
într-o atitudine de acceptare şi bucurie. Maria este acolo pentru a ne ajuta pe
noi. Cu ea, cântăm laudele Domnului care continuă să facă minuni.
„Bucuraţi-vă întotdeauna!
Rugaţi-vă fără încetare! Mulţumiţi pentru toate…” Aceste cuvinte sunt ale
sfântului Paul (din lectură a doua). El invită creştinii din timpul său şi cei
de acum să meargă la izvoarele bucurie care este în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfânt. Pentru a-l obține, trebuie să te rogi fără încetare căci este un dar al lui Dumnezeu. În acest timp al Adventului,
celebrăm pe Acela care vine la noi. Dar pentru ca această întâlnire să fie posibilă,
este important ca să mergem cu el. În această legătură cu el că vom găsi
adevărata bucurie.
Ioan Botezătorul este cel care în
Evanghelie intervine ca ultimul profet al Vechiului Testament; în urma lui Isaia,
el se prezintă ca „vocea care strigă în pustiu”. El dezamăgeşte pe șefii religioși
care vin să-l interogheze: nu, el nu este Mesia, nici Ilie, nici profetul
anunţat; el este martorul Aceluia care este Lumina lumii. Misiunea sa este să-l
arate tuturor: „în mijlocul vostru este Unul pe care voi nu-l cunoaşteţi”. Este
întotdeauna adevărat în lumea noastră de astăzi. Isus este mereu acolo, în
mijlocul nostru şi mulţi nu îl ştiu. Sinod nostru diecezan ne-a amintit că el a
venit printre noi „pentru că oamenii să aibă viaţă”.
Dar pentru că Domnul să poată
veni la noi, avem nevoie să îndreptăm calea sa, de a elimina tot ceea ce este răsucit
în noi. Noi toți avem să ne convertim, să smulgem din viaţa noastră tot ceea ce
este orgoliu, cuvinte jignitoare, acuzaţii nedrepte. Trăim într-o lume care suferă
de violenţă, nedreptate, egoism. În acest caz, nu este loc pentru Dumnezeu în
viaţa noastră. Papa Francisc ne spune că „chiar credincioșii se îndreaptă spre riscul
acesta... Mulţi cedează și devin oameni ofensați, nemulțumiți şi lipsiți de
viaţă”.
Suntem într-o săptămână la
Crăciun. Totul este așteptat pentru un Crăciun de sărbătoare, cu cadouri bine
colorate şi împodobite, cu un revelion, cu lumini pe stradă și pe la casele noastre.
Dar riscul este mare dacă uităm de Acela care este izvorul acestei sărbători. Ieslele
sunt acolo pentru noi să ne reamintească de Isus, dar în numeroase localități, nu
se mai face: „A venit a ai săi și ai săi nu l-au primit”.
Întrebarea ne este pusă: suntem
dispuşi să primim pe Acela care vine să ne mântuiască? Este momentul redării locului
rugăciunii și a tot ce poate să ne ajute a ne reorienta întreaga noastră viață
spre Domnul; prin sacramentul iertării, putem să îndreptăm tot ce este strâmb
în noi. Cristos nu ne cere decât să ne umplem de iubirea sa. Cuvintele sale
sunt cele de Viaţă Veşnică.
Celebrăm Euharistia: cântăm „Bine
este cuvântat cel care vine în numele Domnului”. Da, Adventul este Isus care
vine şi noi nu putem decât să cântăm şi să-i dăm mulțumire. Cele mai frumoase cadouri
de Crăciun nu sunt nimic pe lângă acest copil născut în condiţii mizere. Noi
vom găsi adevărata bucurie în apropierea lui. Numai el singur ne poate ajuta să
evanghelizăm Crăciun căci el este actorul principal. El ne invită şi ne
așteaptă pe toți la iesle. Să ne bucurăm
de a răspunde chemării sale.
(pr. Jean Compazieu
[2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7247-homelie-du-3eme-dimanche-de-lavent-6/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu