Evanghelia Matei 25,31-46: În acel timp, Isus
le-a spus discipolilor săi: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună
cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. Şi se
vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii
aşa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta
sa, iar caprele la stânga. Atunci regele va spune celor de la
dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a
fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost
flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost
străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi
vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!” Atunci îi
vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am
hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei? Când te-am văzut străin
şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? Când te-am văzut
bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?” Iar regele,
răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii
mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Atunci le va spune celor de
la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit
pentru diavol şi îngerii lui! Căci am fost flămând şi nu mi-aţi
dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost
străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi
nu m-aţi vizitat». Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne,
când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în
închisoare şi nu ţi-am slujit?” Iar el le va răspunde: «Adevăr vă
spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi
făcut”. Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în
viaţa cea veşnică”.
Omilie
În această ultimă duminică din timpul
de peste an sărbătorim pe Cristos Regele universului. Dar textele liturgice din
această zi ne spun că nu este un rege în felul mai marilor acestei lumi. El se
prezintă ca păstorul care adună turma. Aceasta este o veste bună când citim prima
lectură din cartea lui Ezechiel. Dumnezeu promite să meargă să caute oile
pierdute şi să aibă grijă de ele: „Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face
să se odihnească”. Astfel Dumnezeu manifestă toată bunătatea sa. Această
bunătate pe care o promite devine realitate cu venirea lui Isus în lume. Toată
Evanghelia ne arată că se declară cel mai umil. El realizează promisiunea sa manifestându-și
îngrijorarea.
În a doua lectură, sfântul Paul
aminteşte că Cristos cel înviat este prezent în centrul vieţii noastre. El este
învingătorul puterilor răului şi al morții. Vrea să ne unească la victoria sa.
Merge în fruntea acestei mulţimi imense ce se urcă spre Dumnezeu. Va intra în
Împărăţia sa cu toți cei care l-au urmat. Lumea va fi trasă afară din moarte.
Dumnezeu va fi totul în toți. Iată vestea cea bună, care trebuie să reînvigoreze
speranţa noastră.
Evanghelia se deschide cu o
perspectivă măreață: Isus anunţă că „Fiul Omului va reveni în glorie”. Toţi
îngerii vor fi cu el; va sta pe tronul gloriei sale. Toate popoarele se vor
aduna înaintea lui. Aceste națiuni vor dispărea pentru a forma un nou popor
după inima lui Dumnezeu.
În această evanghelie, găsim
imaginea păstorului care își adună turma. Prin puterea sa, el umple gropile, răstoarnă
barierele, împacă pe cei care s-au îndepărtat. De-a lungul istoriei, Dumnezeu manifestă
dorinţa sa de a aduna şi de a reconcilia. Recunoaşterea regalității lui Cristos
cea de a construi poduri, mai degrabă decât ziduri, cea de a luptă împotriva
tuturor formelor de discriminare şi de îndepărtare. Așa cum ne-a amintit
sinodul diecezan (din Rodez): a construi comunităţi fraterne. Lumea noastră are
nevoie de noi neapărat.
Evanghelia de astăzi ne aminteşte
că apropierea și tandrețea trebuie să fie regula noastră de viaţă. După iubire vom fi
judecaţi. Sunt cuvintele lui Cristos acestea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui
meu, căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi
dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit…” !” Trebuie amintit că aceste
cuvinte sunt pentru toate naţiunile. Mulţi vor fi surprinşi deoarece ei nu-și
amintesc să fi avut aceste gesturi de bunătate faţă de ei. Ei vor descoperi că
ceea ce au făcut pentru cei mai mici dintre fraţii, ați făcut pentru el.
Papa Francisc ne aminteşte că „mântuirea
nu începe prin mărturisirea regalității lui Cristos, dar prin imitarea operei
de milostivire prin care el a realizat Împărăţia. Cel ce le împlinește demonstrează
că le-a primit de la regalitatea lui Isus, deoarece a făcut loc în inima sa carității
lui Dumnezeu. În seara vieţii noastre, noi vom fi judecați după iubire, după apropiere
şi după gingășia faţă de fraţii noştri” (Homilies,
23 noiembrie 2014). Ceea ce face valoare unei vieți, este iubirea noastră cea de
toate zilele pentru toţi cei care ne înconjoară. Sinodul din nostru diecezan ne
invită „să promovăm slujirea fratelui” luptând împotriva sărăciei şi a cauzelor
sale.
Prin victoria sa asupra morţii şi
a păcatului, Isus ne-a deschis poarta Împărăţiei; dar nouă ne revine
responsabilitatea ca în viața aceasta să ne apropiem de fratele care cere
pâine, îmbrăcăminte, primire şi solidaritate. Prin el, Isus este aici. Ne promite
să răsplătească orice act de iubire, oricât de modest ar fi. Orice om care
trăieşte în dragoste deja aparţine lui Isus. Este urgent ca fiecare dintre noi să-şi
asume responsabilitatea în construirea Împărăției.
Judecata vine pentru a ne
reaminti primatul priorității faptelor asupra cuvintelor. Nu este suficient să
spunem, trebuie să și facem. În fiecare zi trebuie să mergem la izvor, la Acela
care este iubire. Cu Cristos Regele universului învăţăm să iubim cum ne iubește
el.
Desigur, privind spre crucea lui
Cristos vom începe să înţelegem: Isus a suferit întemnițare, jignire, sete,
respingere. El a mers până la sfârșit. „Nimeni nu are o iubire mai mare decât
aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). În această zi, suntem cu toţii invitaţi să mergem pe
urmele lui Cristos pentru a trăi veșnic.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7207-homelie-du-34eme-dimanche-du-temps-ordinaire/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu