 |
| Judecata universală. |
Cristos, Regele Universului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (duminică, 26 noiembrie 2017)
Lecturi: Ezechiel
34,11-12.15-17; 1Corinteni
15,20-26.28; Evanghelia Matei
25,31-46.
Omilie
Am
ajuns la ultima duminică a anului liturgic, în care celebrăm solemnitatea lui
Cristos, Regele universului. Originea acestei sărbători este relativ recentă. A
fost instituită în 1925 de papa Pius al XI-lea [cu enciclica Quas
prìmas] în concluzia Anului Sfânt. S-a stabilit ultima duminică din
octombrie, lună misionară. Dar la reforma liturgică voită de Conciliul Vatican
al II-lea a fost transferată în ultima duminică din anul liturgic. Evanghelia ascultată
privește întoarcerea Domnului în glorie; ne face să asistăm la ultimul act al
istoriei noastre: judecata universală. Vom fi judecați după iubirea pe care am
dat-o aproapelui nostru. Sunt atâtea drumuri pentru a intra în Paradis, dar nu
trebuie să lipsească „documentul principal” prin care atestăm că l-am
recunoscut și l-am ajutat pe Isus în „frații săi cei mai mici”: în săraci.
În
lectura întâia este textul profetului Ezechiel (Ez 34,11-12.15-17), plin de speranță; îl înfățișează
pe Dumnezeu sub imaginea păstorului. „Eu voi păstori turma mea şi eu le
voi face să se odihnească” (v. 15). Prin aceste cuvinte profetul ne
introduce în „inima” experienţei noastre de credinţă. Ne descoperă această
coborâre a lui Dumnezeu spre om: „Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită
o voi aduce înapoi” (v. 16). În
tradiția antică orientală regele nu era numai conducătorul politico-militar al
unui popor, dar și izvorul oricărei forme de viață și de rodnicie. Așa a fost
și Dumnezeu – păstorul poporului ales. Domnul promite să meargă căutând
oile pierdute și având grijă de ele. El se îngrijește de turma sa; nu le
„risipeşte”, ci le „adună”; conduce la staul oile şi le face să se odihnească;
merge în căutarea oii rătăcite şi o pansează pe cea rănită. Încontinuu este în
mijlocul lor pentru a se asigura că nimic nu le va lipsi. Textul profetic va
vorbi despre reîntoarcerea și întâlnirea Domnului cu tot poporul lui Israel rătăcit, în timp ce Evanghelia prezintă adunarea
tuturor popoarelor în unica regalitate a lui Cristos. În Isus, Dumnezeu Tatăl
nu numai că-i vorbeşte omului, dar îl și caută. Este un adânc mister această
căutare a omului de către Dumnezeu!...
În
a doua lectură luată din Scrisoarea către
Corintieni (1Cor 15,20-26.28),
sfântul Paul citește drama istoriei creaturii. Descrie întoarcerea lui Cristos
la sfârșitul timpului. Apostolul proclamă caracterul universal al misterului
creștin: tot neamul lui Adam – adică toată omenirea – este salvată și pusă
„dincolo de moarte” de învierea lui Cristos. Se înfruntă cele două sfere ale
umanității: aceea a lui Adam cel păcătos – rădăcina morții și izolării –, și
aceea a lui Cristos, noul Adam. Corintienilor le aminteşte că Isus cel înviat
este prezent în centrul vieţii lor. El este învingătorul puterilor răului şi al
morții. Lumea este sustrasă morții. „Ultimul duşman care va fi nimicit este
moartea” (v. 26). Dumnezeu va fi totul în toți. „El va încredinţa împărăţia lui
Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere”
(v. 24), astfel totul va fi supus lui Dumnezeu și, în Dumnezeu, toate vor găsi
consistență și valoare.
Fraza
finală din textul profetului Ezechiel pregăteşte măreața scenă a regelui–păstor–judecător
din Evanghelia după Matei (Mt 25,31-46) unde găsim imaginea păstorului
care își adună turma. Isus anunţă că „Fiul Omului va reveni în glorie”. Toţi
îngerii vor fi cu el; va sta pe tronul gloriei sale. Asistăm la ultimul act al
istoriei: judecata universală. Judecata se extinde la toate neamurile
pământului.
Dar despre ce vom fi
judecaţi? Multitudinea de fiinţe umane, care se vor afla înaintea Fiului lui
Dumnezeu, va fi judecată asupra iubirii pentru fraţi. După iubire vom fi
judecaţi… Acestea sunt cuvintele lui Cristos: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui
meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii!
Căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să
beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi
vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!” (vv. 34-36). Judecata din urmă se va face pe baza
iubirii exprimate în întâlnirea cu celălalt, cu oamenii suferinzi și în nevoi, cu
aproapele, dar și cu mulțimea imensă „a acelor milioane de Cristoși cu ochii
adânciți și blajini” – este expresia lui François Mauriac – așteptând milă și pomană. Nimănui nu-i poate scăpa faptul că acesta este chiar
Isus din Nazaret, cel care a fost persecutat şi răstignit, refuzat şi care în
viaţa sa a împărtăşit întru totul slăbiciunea condiţiei noastre umane: foamea,
goliciunea, solitudinea… Este Isus care se identifică cu cei mai umili, cu cei
mai mici. Și în postul său de judecător universal, Cristos rămâne fidel acelei
logici de solidaritate care l-a condus în toată viaţa sa pământească până la
cruce. El trăieşte sub înfăţişări necunoscute: sub înfăţişările „fraţilor săi
mai mici”. La sfârșitul timpurilor toate popoarele îl vor întâlni pe Domnul… Dar Paradisul nu este un loc special,
ci este o Prezenţă. Acolo unde Dumnezeu se face prezent, acolo este Paradisul…
În
fața privirii lui Isus suntem invitați la un bilanț asupra existenței noastre,
asupra mizerilor noastre; suntem invitați să promovăm slujirea fraților luptând
împotriva sărăciei şi a cauzelor sale. Vom fi judecaţi cu toţii asupra iubirii
dovedite prin fapte, asupra slujirii noastre dezinteresate pe care am avut-o
faţă de Isus, recunoscut în cei infirmi, abandonaţi, oropsiţi…
Să
ne ajute Domnul să-i fim fideli în toate zilele până la sfârșitul timpurilor și
să-i dăm lui iubirea noastră în frații noștri! Acesta este pașaportul nostru pentru
Paradis!...
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,
Edizioni Paoline, Torino 1989].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu