 |
| Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!... |
Evanghelia Matei 21,28-32: În acel timp, Isus
le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ce părere aveţi? Un om avea doi
fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. A
venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne»,
dar nu s-a dus. Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?”
I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele
merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci Ioan a
venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi
desfrânatele l-au crezut. Voi însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu
v-a părut rău, ca să credeţi în el”.
Omilie
Textele biblice din această
duminică denunţă incoerența ce poate există în judecăţile noastre după cum ce se
întâmplă în timpul lui Ezechiel din prima lectură. Profetul se adresează unui
popor deportat din ţara natală. Poporul evreu a fost împrăştiat printre păgâni.
Mulţi cred că este din cauza greşelilor făcute de generaţiile precedente ca să
sufere o astfel de catastrofa. Profetul reacţionează împotriva acestei
mentalitate: amintește fiecăruia de responsabilităţile sale. Aceasta este important
și pentru noi. Suntem chemaţi toţi pentru a ne orienta viaţa noastră spre
Domnul şi să-l urmăm.
În a doua lectură, sfântul Paul
ne dă câteva detalii în ceea ce trebuie să fie această convertire. Ne vorbeşte
despre viaţă frăţească, umilință şi chiar înjosire. Modelul nostru trebuie să
fie Cristos: acceptarea morții din iubire față de fraţii săi. Această este atitudine
ce i-a adus triumful. El vrea să ne asocieze pe noi toți la triumful peste
moarte şi păcat. Noi toți suntem orientați spre mântuirea şi viaţa oamenilor
având aceleaşi sentimente pe care el le-a avut.
Dar citind Evanghelia din ziua de
astăzi, vedea destul de bine că nu a obținut vreun profit, cel puțin pentru unii.
Astăzi, Isus se adresează unor oameni care pretind să fie cei mai buni; se
consideră a fi elita poporului. Este adevărat că respectă legea până la ultimul
detaliu. Dar în spatele acest paravan se ascund perfecți scrupuloşi. Isus
denunţă o gravă infidelitate esențială la Cuvântul lui Dumnezeu: ei sunt
convinşi de calitățile lor religioase; s-au închis la apelurile la convertire a
lui Ioan Botezătorul şi acelea ale lui Isus. În plus, ei nu au decât dispreţ față
de păcătoși.
În acelaşi timp, avem credincioşi
notorii cu viața rea, hoţi şi înșelători, femei pierdute: și unii şi alţii sunt
considerați ca irecuperabili. Ori, iată că el primesc anunţul mântuirii: se
convertesc şi își schimbă viaţa. „Nu” al lor a devenit „da”, pentru că au
crezut în iubirea lui Dumnezeu care le-a deschis un viitor nou.
Isus vede în inima fiecăruia
dintre noi: primește pe păcătoși care se întorc la Dumnezeu. Vameşii şi
prostituate a început prin a răspunde la chemarea sa; se convertesc. Ei l-au
primit pe Acela care putea da un sens existenţei lor. Această întâlnire cu
Dumnezeu a schimbat complet viaţa lor. În toată Evanghelia şi istoria Bisericii
descoperim că marii martori ai credinţei sunt păcătoșii iertați.
Dincolo de mari preoţi şi
bătrânii, Isus se adresează și nouă; nouă ne punem întrebarea: „Care dintre
aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” Răspunsul ne aparține, dar nu trebuie să
uităm să trage consecinţele: nu putem să ne mulțumim de bunul-simt, de marile schimbări
radicale, de arzătoarele rugăciuni... trebuie desigur, dar dacă faptele nu urmează,
atunci trebuie să ne convertim. O simpla vizită făcută unui bolnav merită mai
mult decât un bun discurs asupra bolii; iertarea dată are mai multă greutate decât
o dizertație asupra păcii.
În această zi, am auzit Cuvântul Tatălui:
„Fiul meu, du-te azi şi lucrează în via mea!” Această vie este Împărăţia lui
Dumnezeu, Împărăție a iubirii, a dreptăţii şi a păcii. Aici Dumnezeu vrea să ne
aducă pe toți oamenii, inclusiv cei care sunt departe de el. Această veste bună
pe care o primim în fiecare duminică trebuie să fie proclamată în întreaga
lume.
Munca în via Domnului este participare
la activitatea de strângere la un loc, este mărturie de credinţă şi de speranţă
care locuiesc în noi. Suntem toți trimiși în lume pentru a fi mesageri ai
Evangheliei. Este recunoscută iubirea noastră că suntem discipoli ai lui Cristos.
Celebrăm împreună Euharistia: să
fie pentru fiecare dintre noi locul de părere de rău care precede un angajament
mai adevărat în via Domnului.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7102-homelie-du-26eme-dimanche-du-temps-ordinaire-6/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu