vineri, 9 iunie 2017

Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh [Sfânta Treime (A) – duminică, 11.06.2017]



Evanghelia Ioan 3,16-18: În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu”.

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Sfintei Treimi. Înainte de Conciliu Vatican al II-lea, catehismul dădea niște explicații mai degrabă abstracte. Este adevărat că această dogma a Sfintei Treimi rămâne un mister care depășește inteligența şi raţionamentul nostru uman. Liturgia acestei duminici ne invită să înaintăm în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Prima lectură este luată din cartea Exodului. În timp ce Moise era pe munte, poporului evreu păcătuise împotriva lui Dumnezeu. A făcut un viţel de aur şi s-a prosternat în fața lui. În textul propus astăzi, îl găsim pe Moise care se urcă pe munte pentru a doua oară. Îi imploră iertare Domnului şi cererea sa sfârșește prin a fi ascultată. Cu mult înainte de Isus Cristos, descoperim că Domnul „mare și de temut” este în același timp „plin de îndurare şi milostiv”, plin de iubire și fidelitate. Este un Dumnezeu care iubeşte şi iubirea sa merge până la iertare. Se definește în primul rând răbdător, milostiv şi iubitor la infinit.

În a doua lectură, apostolul Paul ne invită să facem un pas mai departe. Ca primii creştini, el împărtăşeşte credinţa în Dumnezeul unic. Dar salutul pe care îl adresează corintenilor introduce o noutate: „Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!” Noi trebuie să primim aceste cuvinte ca o invitaţie de a primi iubirea lui Dumnezeu şi în ea să trăim. Este sărbătoarea lui Dumnezeu, care este Tată, Fiu şi Duhul Sfânt, Dumnezeu care este iubire. În ziua botezului nostru, am fost scufundaţi în acest ocean de iubire, care este el însuși. Şi, desigur, schimbă totul în viaţa noastră.

În Evanghelia după sfântul Ioan găsim această revelaţie de iubire a lui Dumnezeu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Aceste cuvinte fac parte din întâlnirea lui Isus cu Nicodim. Această lume despre care vorbeşte Isus este o lume rea, cu oameni care trăiesc în păcat. Isus nu a venit să judece lumea ci să-i distrugă răul.

Dar adevăratul Dumnezeu nu este ceea ce ne imaginăm despre el. Nu vrea moartea păcătosului; vine să-l salveze. De aceea el ne-a trimis pe singurul său Fiu. În Isus, Dumnezeu este cel care vine la întâlnire. Prin felul său de a trăi, prin cuvintele și faptele sale, Isus ne arată ce este iubirea lui Dumnezeu. Această iubirea apare atunci când el vindecă bolnavii, iartă păcătoşii, primește pe toți cei care vin a el.

Această iubire a mers până la darul vieţii sale pe cruce. El însuşi a spus că nu există mai mare iubirea decât să-și dea viaţa pentru prietenii săi (cf. In 15,13). Şi astăzi, ne invită să tragem consecinţele: „Iubiţi-vă unii pe alţii cum v-am iubit și eu pe voi (tot atât cât v-am iubit eu). Este un apel pentru a elimina din viața noastră otrava violenţei şi cel al acuzaţiilor răutăcioase care fac să se prăbușească și alţii. Acest comportament nedemn este ofensa gravă împotriva celui care și-a dat trupul şi-a vărsat sângele său pentru noi şi pentru lumea întreagă.

Astăzi suntem toți trimiși pentru a mărturisi despre iubirea care este în Dumnezeu. Trăim într-o lume care are nevoie cu adevărat de dragoste. Misiunea noastră a fiecăruia dintre noi este de a continua ceea ce a făcut Isus. Pentru aceasta l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru a ne conduce la tot Adevărul. Prin mod nostru de viaţă, prin cuvintele şi acţiunile noastre, trebuie să spunem ceva despre iubirea care este în Dumnezeu. Să ne amintim: este iubirea pe care o avem unul pentru altul ca să fim recunoscuți că suntem discipoli ai lui Cristos.

Cuvintele noastre sărace sunt destul de limitate pentru a vorbi despre aceasta dogma a Sfintei Treimi. Dar cel mai important lucru este revelaţia unui Dumnezeu înflăcărat de iubire pentru omenire. Isus vorbeşte despre Tatăl; ne învaţă să ne rugăm şi să ne aruncăm în braţele sale ca un fiu risipitor. Apoi ne trimite Duhul său Sfânt pentru a ne face mesagerii veștii celei bune.

În celebrarea Euharistiei, ne întoarcem împreună spre acest Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acest Dumnezeu care este iubire vrea să ne unească cu el şi să ne unească unii cu alții. Fericiți suntem noi cei care am intrat într-o comuniune de iubire. Să ne rugăm împreună pentru ca această comuniune să se extinde la lumea întreagă, depăşind limitele Bisericii pentru a ne face un popor fratern, fericit să aducem mulţumiri. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6901-homelie-pour-la-fete-de-la-sainte-trinite/).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu