marți, 7 martie 2017

Tu nu ești ceea ce ne imaginam noi...


Surâs de copil...


Doamne,

Eşti bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea şi frica de infern:
   Tu nu îi atragi decât prin iubire.

Eşti bănuit de complicitate
La moartea fiinţelor dragi:
   Tu nu ai conivenţă decât cu viaţa lor.

Se spune că eşti meschin şi scotocitor de conştiinţă:
   mediocrităţile noastre nu mobilizează decât tandreţea ta.

Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
   Tu îi eşti sursa.

Eşti incriminat de a fi opiumul oprimaţilor:
   Tu eşti însufleţitorul atâtor mişcări de eliberare…

Se crede că ai fi contrariat şi gelos
pe cercetările noastre ştiinţifice:
   Tu oferi omului un univers infinit de explorat.

Ni te imaginăm ranchiunos:
   Tu ierţi aşa cum noi respirăm.

Se crede că eşti rece ca un monarh:
   Tu eşti înfocat ca un îndrăgostit.

Se crede că eşti iniţiatorul inchiziţiei:
   Tu îi eşti victima.

Ni te imaginăm un fel de bunic indulgent:
   Tu eşti tânăr, sărac, cerşetor.

Eşti incriminat că eşti un colac de salvare:
   Tu ne înveţi să înotăm.

Se pretinde că tu eşti „ceva dincolo de noi”:
    Tu eşti cineva în lăuntrul nostru.

Eşti căutat la cei drepţi:
   Tu locuieşti la cei păcătoşi.

Eşti căutat la catedrele de teologie:
   Tu eşti aşezat în iarbă la banchetul îndrăgostiţilor.

Eşti căutat având în mână trăsnetul şi biciul:
   Tu cânţi un cântec, cu o „trestie frântă”.

Eşti căutat într-un cimitir:
   Tu însoţeşti pe cale doi călători rătăciţi.

Am vrea să te prindem în plasa cuvintelor noastre:
   Tu te aşezi pe surâsul copiilor.

de Stan Rougier

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu