duminică, 22 ianuarie 2017

Omilie - III TPA [A]: Darul împărăţiei lui Dumnezeu [22 ianuarie 2017]

„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,19).

Darul împărăţiei lui Dumnezeu
[anul A]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (22 ianuarie 2017)



Lecturi: Isaia 8,23b-9,3; 1Corinteni 1,10-13.17; Evanghelia Matei 4,12-23.




Isus Cristos luminos înaintează în liturgia sacră. Este anunțat ca o lumină a națiunilor în lectură întâia din cartea profetului Isaia (Is 8,23b-9,3). Vestește acțiunea unui om numit Emanuel: un copil născut ca un dar a lui Dumnezeu care va domni purtând pacea și elibererea. Acțiunea sa începe chiar plecând de la regiunile din nordul țării sfinte, ale lui Zabulon și Neftali, care au fost umilite de către Asirieni prin invasia din anul 722 înainte de Cristos. „Domnul a adus ocară peste ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali”. Sunt două triburi din nord dintre cele douăsprezece ale lui Israel, a cărui capitală este Samaria. A fost teribilă deportare… Acest pământ devine impur: „Galileea neamurilor” păgâne. Ei, tocmai „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină”. Profetul anunţă că aceste teritorii vor beneficia și ele de mântuirea pe care Domnul o pregăteşte. „În cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor!” Lumină și bucurie! Lumina eliberării, șterge întunericul –  simbolul nimicului și al morții (vezi Geneză 3), și astfel începe o nouă creație, dominată de bucurie.



Profeția se împlinește în anul 538 î. Cr. odată cu reîntoarerea în țară. Dar ea se va împlini în mod real cu Isus Cristos: el ne va eliberea cu totul altfel! Va fi cuprinsă de bucurie țara și lumea întreagă.


Apostolul Paul (1Cor 1,10-13.17), scriindu-le corintienilor, le amintește de chemarea sa pentru a predica evanghelia, „nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos”. Ne este prezentată prima problemă, o problemă foarte serioasă. Paul a venit pentru că a aflat de la familia Cloei – nişte comercianţi originari din Corint, care se găseau în portul Efes unde trăia Paul – că această comunitate creştină din Corint este divizată. În loc să se dăruiască pentru împărăție, creștinul rămâne în mlaștina egoismului, a orgoliului și a puterii. Se ceartă între ei, au făcut partide. Comunitatea este fărâmițată. „Că fiecare dintre voi zice: «Eu sunt al lui Paul», «Eu sunt al lui Apolo», «Eu sunt al lui Chefa»!” Iar alţii refuză intermediarii şi spun că aparţin direct lui Cristos. Sfântul Paul reacţionează contra diviziunilor care dezbină Biserica din Corint, invitându-i să fie uniţi, pentru că ei au fost mântuiţi de păcat prin predicarea evangheliei şi prin crucea lui Cristos. Un singur Domn i-a trimis pe Apolo, pe Paul şi pe Petru. Nu Paul este mântuitorul corintenilor, nu Paul este cel care a fost crucificat pentru ei, nu Paul este cel în numele căruia au fost botezaţi. Diviziunile între creştini rămân întotdeauna un martor împotrivă unității. Paul reacționează puternic cerând întoarerea la autenticitatea chemării creștine.

Cu această duminică începem să citim Evanghelia după sfântul Matei (Mt 4,12-23). Şi vom urma pagină după pagină timp de mai bine de treizeci de duminici – făcând o paranteză în timpul Paştelui – până la sfârşitul lui noiembrie. În Evanghelie, sfântul Matei ne relatează începutul activităţii publice a lui Isus Critos, amintind profeţia care anunţa apariţia unei mari lumini care avea să strălucească în Galileea.

Isus începe propria activitate de rabi și profet „după ce a aflat că Ioan Botezătorul a fost arestat”. Se retrage în Galileea. Aici meditează asupra evenimentului arestării lui Ioan Botezătorul. Înţelege că a venit ceasul să înceapă slujirea sa. Părăsind Nazaretul, vene să locuiască în Cafarnaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, în Galileea neamurilor: nume care evocau exilul şi disperarea. Și iată în schimb Isus pornește de la o regiune periferică, din Galileea, disprețuită și contaminată de păgânism. Așadar în acest loc acoperit de ruşine, Isus a început prima sa predică. Totul începe departe de Ierusalim. A început „să predice şi să spună: «Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!»”. Venirea împărăției și imperativul moral: „convertiți-vă!” Schimbaţi-vă!  

Vestirea împărăției este cuprinsă într-o scurtă sinteză care se va numi „kerigmă”, adică „vestire”, „mesaj”; un mesaj îndreptat către toți oamenii de bunăvoință. „S-a apropiat împărăţia cerurilor. Convertiţi-vă!” Mai întâi: „împărăţia cerurilor”, adică proiectul pe care Dumnezeu vrea să-l realizeze prin Isus în lume și în istorie. Dar pentru a-și oferi mâna ca să colaboreze, omul trebuie mai întâi să se convertească, trebuie să-și schimbe mentalitatea și perspectiva, conform semnificației verbului grec folosit de evanghelie. Este propunerea lui Isus.

În timp ce Isus merge de-a lungul Mării Galileei, îşi fixează privirea asupra a două perechi de fraţi – Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan – ocupaţi cu pescuitul. Lor le adresează un cuvânt autoritar: „Vino după mine, vă voi face pescari de oameni”. „Urmaţi-mă!” Oamenii de rând, simpli pescari… Această scenă este de o sobrietate simplă și totală. Nimic extraordinar. Primul „act” al lui Isus, după Matei, nu este o minune, ci o „chemare”.

Iată modul concret în care împărăţia devine aproape de aceste persoane: le luminează, dându-le puterea de „a lăsa toate pentru a-l urma”. Răspunsul imediat are rădăcinile în eficacitatea cuvântului lui Isus. Înseamnă că în Cristos împărăţia a năvălit cu putere în istorie şi acum „timpul s-a împlinit”. Numai el trebuie să fie recunoscut ca fiind lumina şi salvarea noastră.

În fiecare duminică, auzim chemarea lui Cristos, ascultăm vestirea împărăției în litugie: trebuie să înțelegem urgența acestei alegeri decisive.


 [bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014].



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu