† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]

Evanghelia Luca 2,16-21: În acel timp, păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle. ¹⁷ După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. ¹⁸ Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. ¹⁹ Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors, glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus. ²¹ Când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

Omilie

La începutul anului, ne felicităm. Şi avem formule: „La mulţi ani, multă sănătate, toate dorinţele să devină realitate”. Și Biblia are formulele sale: în prima lectură, găsim una dintre cele mai frumoase binecuvântări;  este o binecuvântare pe care Dumnezeu a transmis-o poporului său: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea!” Aceasta binecuvântare se adresează poporului vechii alianțe. Se adresează și Bisericii de astăzi şi fiecăruia dintre noi. Indiferent de încercările care vor surveni în cursul anului, binecuvântarea lui Dumnezeu este oferită întotdeauna.

Fericiți suntem noi care am început noul an sărbătorind pe Maria, Maica lui Dumnezeu. Sfântul Paul ne spune că „Dumnezeu a trimis Fiul său născut din femeie”. El ne reaminteşte că Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, face parte din familia umană. Dumnezeu ne-a dat pe Fiul său pentru a ne face, în Isus, fiii săi adoptivi. Ascultând și urmându-l pe Cristos, intram într-o viața de libertate sub îndrumarea Duhului Sfânt. Și Maria este întotdeauna acolo pentru a ne invita să facem „ce ne va spune el”.

Evanghelia ne anunță că Dumnezeu vine să umple speranțele noastre. În noaptea de Crăciun, am sărbătorit naşterea Mântuitorului nostru. Această veste bună ar fi trebuit să fie anunţată oamenilor puternici ai țării, împăratul Augustus sau celui mai mic dintre locuitorii Betleemului. Dar Dumnezeu nu vrea ca lucrurile să meargă în acest fel. El trimite îngerii săi spre păstori. Sunt cei din urmă săraci printre săraci. Sunt primii care a primit această veste bună; sunt primii care au descoperit pe Maria, Iosif și copilul culcat într-o iesle. Sfântul Luca ne spune că ei au plecat preamărindu-l pe Dumnezeu şi lăudând pentru tot ce au auzit şi văzut.

La acest început de anul, ne dorim ca Cristos să ne dea „o inima de păstor”, o inimă capabilă să-l descoperim pe Cristos, o inimă capabilă să se minuneze de prezenţa sa printre noi, o inimă capabilă să descopere prezenţa lui Cristos acolo unde nu ne-am gândit că l-am întâlni. Căci Cristos nu este doar în biserica; este peste tot unde există iubire; mai este acolo unde se suferă. Putem să-l descoperim peste tot.

Această veste bună trebuie să fie proclamată în întreaga lume. Păstorii au povestit „ce li s-a spus despre copil”. Este important pentru noi astăzi. Pentru ca această credinţa să se răspândească trebuie să existe oameni care să vorbească. Cine a descoperit pe Cristos nu poate face altfel decât de a depune mărturie. De când dieceza noastră de Rodez este în sinod, reflectăm împreună pentru a deveni „discipoli şi misionari”. O comunitate creștina care nu este misionară este o comunitate moartă. Credinţa este ca o lumină. Ea nu se poate dezvolta în noi decât transmițând-o în jurul nostru.

Pentru această misiune, nu suntem singuri de tot. După ce au vorbit păstorii, sfântul Luca ne atrage atenţia asupra Mariei, mama lui Isus. Evanghelia n-a păstrat decât câteva de cuvintele ei. Ne spune astăzi că ea „păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”. Ea vine să trăiască evenimentele foarte puternice. În meditaţia „din inima sa”, ea descoperă bogăţia şi frumuseţea de ce se întâmplă. Inimă la inimă cu Dumnezeu, este absolut esenţială.

În urma Mariei, suntem toţii invitaţi să medităm la evenimentele din viaţa noastră. Şi avem şansa de a le face în lumina Evangheliei. Chiar şi atunci când totul merge rău, nu trebuie să uităm că Domnul este acolo; întotdeauna putem conta pe el.

Azi e întâi ianuarie: Ziua Mondială de rugăciune pentru pace. Ne gândim la toate acele ţări care sunt dureros marcate de război, violenţă şi terorism. Nu uităm de familiile care se rup, de vecinii care nu mai vorbesc. Dacă Dumnezeu ni l-a trimis pe Duhul său de iubire este pentru că suntem artizani şi mesageri ai păcii şi milostivirii.

În această zi, noi te rugăm, Doamne: Cuvântul tău să locuiască și să facă să trăim fiecare dintre noi. Condu-ne pe calea pe care ai venit să ne-o arăți. Păstraţi-ne credincioși în iubirea ta. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător din limba franceză pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org).