 |
| Ioan Botezătorul în închisoare... |
Bucurați-vă! Mântuirea voastră este aproape!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (11.12.2016).
Textele liturgice: Is 35,1-6a.10; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11.
Este timpul Adventului: venirea lui Isus în lume pentru prima oare şi a doua venire la sfârșitul lumii. Între aceste două veniri este venirea lui Cristos în lume prin sacramente şi prin Cuvânt. Isus întâlnește umanitatea noastră pentru a ne da speranță. „Bucurați-vă!” [Gaudete]. Mântuirea voastră este aproape! Tema bucuriei domină această duminică a Adventului. Este o vestea bună pe care o găsim în lecturi biblice. Ele ne revelează un Dumnezeu care vine să ne elibereze de cel rău.
În primele duminici din Advent lecturile
sunt cu venirea finală a lui Cristos. Acum privirea și inima noastră se îndreaptă
spre nașterea Salvatorului. Mântuirea este aproape. Timpul lui Mesia a sosit. Profetul
(Is 35,1-6a.10) – un scriitor anonim din exilul babilonic din secolul
al VI-lea înainte de Cristos – se adresează unui popor cu totul copleșit și
epuizat de patruzeci de ani de exil și cântă întoarcerea lui Israel în
Palestina. Iată: un viitor luminos. Pustiul va înflori din nou. „Va înflori și
se va veseli cu bucurie şi strigăt” (v. 2).
Și pentru ce? Pentru că Domnul va
veni. „I se vor da gloria Libanului”. Termenul „glorie” este cuvântul cheie din
Biblie. Noi nu putem să-l vedem pe Dumnezeu, dar putem vedea reflexul gloriei
sale. Marșul eliberării devine o procesiune comunitară asemănătoare unui
pelerinaj râvnit cu dor care-l ducea pe evreul pios de pretutindeni spre
Ierusalimul iubit. Prizonierii și exilații vor putea să se întoarcă acasă.
Această întoarcere este prezentată ca o dezlănțuire de bucurie. Deșertul
existenței umane este parcurs de un curent de viață și de bucurie molipsitoare.
„O veselie fără de sfârșit va coborî asupra lor, bucuria și veselia îi vor
urma, iar amărăciunea și suspinul se vor îndepărta” (v. 10). Dumnezeu intervine
ca să-i vindece și să-i mântuiască. Trupurile slabe, mutilate sunt cuprinse de
transformarea radicală a speranției. Întreg pământul și locuitorii săi vor fi
transfigurați.
În a doua lectură, sfântul Iacob (Iac 5,7-10) ne pune în așteptarea
revenirii răbdătoare a Domnului. „Fiți îndelung răbdători până la venirea
Domnului!” Și citează un exemplu: „Iată că agricultorul așteaptă rodul prețios
al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie și cea târzie!” (v.
7). Știm bine că, după însămânțare, trebuie să aștepte mai multe luni înainte
de recoltă. Toată iarna țăranul nu vede nimic venind. Toată iarna nu se
întâmplă nimic sau foarte puțin. Aparent. Dar iarna trecând viața se schimbă
repede. Orășeanul vede verdeața câmpiilor, a viței de vie, a copacilor; simte o
senzație de pace și de poezie; dar țăranul vede în verdeață viață și viitorul
unei existențe.
Venirea Domnului este aproape. Astăzi
li se adresează celor umili: „Așteptând venirea Domnului, aveți răbdare”. Mai
presus de toate, nu dispera căci „Domnul este aproape”. Trăind deprimarea
nedreptăților, a jignirilor și a violențelor cei săraci au văzut semnul „că
judecătorul este la ușă!” (v. 9). Dacă secerișul întârzie, trebuie să avem răbdare.
„Luați-i ca exemplu de suferință și de îndelungă răbdare pe profeții” (v. 10).
Răbdarea profeților: ei au înțeles și au simțit că „venirea Domnului este
aproape” (v. 8). Este la fel pentru noi: toată viața noastră ne pregătim pentru
întâlnirea finală cu Cristos.
În Evanghelie (Mt 11,2-11) Ioan Botezătorul este în închisoare
de la Macheronte [acum în Iordania], situată la nord-est de Marea Moartă: o
închisoare barbară construită într-un loc oribil; este încarcerat pentru că a deranjat autoritățile locului. În
închisoarea trebuie să reflecteze. Anunțase venirea lui Mesia. L-a arătat
oamenilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. A sperat un
Mesia triumfător care să-l elibereze pe Israel din toate păcatele sale; îi va
judeca pe cei răi. Văzând în el o persoană care-i place să judece tăind copacii
neproductivi. Iată imaginea despre Mesia lui Dumnezeu: se manifestă prin
zdrobirea celui ce face rău. Rămâne în contact cu ucenicii săi. Auzind de
faptele lui Isus, Ioan este uluit și nedumerit. Or ceea ce Ioan aude
spunându-se despre Isus nu corespunde deloc la ceea ce el prevedea. Află că
Isus nu este atât de tare, nu se manifestă cu atitudini de judecător implacabil.
Nu anunță un foc din cer împotriva celor răi; el se amestecă cu mulțimile; se
poartă cu îngăduință și milă, primește pe vameși și păcătoși, este înțelegător
cu toți. În Ioan este o stare de neliniște și descumpănire. Așa că trimite la el
ucenicii săi credincioși ca să-l întrebe cea mai importantă problemă: „Tu ești
cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?”
Răspunsul lui Isus este derutant:
„Mergeți şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd,
şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor
li se aduce vestea cea bună!” Priviţi şi vedeţi: faptele vorbesc; sunt un anunţ
mesianic corespunzând la chemarea profetică. Ca şi Ioan riscăm câteodată să fim
închişi în îndoielile şi întrebările noastre. În închisoare, Ioan a avut parte
de încercarea credinţei şi care, limpezindu-se, îl apropie şi mai mult de inima
lui Dumnezeu.
„Şi fericit este cel care nu se
scandalizează de mine” (v. 6). Cristos şochează mai ales pe oamenii auto-drepţi;
îi derutează prin moartea sa pe cruce. Ascultându-l pe Isus descoperim şi noi
pe acest Dumnezeu. Cuvintele sale sunt cele de viaţă veşnică. Pentru a înţelege
această logică a lui Dumnezeu va trebui să răsturnăm schemele mintale dobândite
de demult chiar şi de la oamenii Bisericii, aşa zişii credincioşi. Cristos în
evanghelie rezervă o fericire: „fericiţi cei care nu se scandalizează de
mine”, de stilul meu, de atitudinea mea, de viaţa mea.
Creştinii ar
trebui să ştie cum să răspundă întrebării tragice a poetului rus Aleksandr
Sergheevici Puşkin: „O, dar zadarnic şi întâmplător, viaţă, pentru ce mi-a fost
dată?” Este timpul adevărului, este timpul verificării: adevăr şi verificare
pentru a scurta distanţa dintre noi şi Dumnezeu, dintre egoism şi iubire. Cu
adevărat aşa să fie începând de azi: din acest moment!
[bibliografia (anul A):
Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu